Echipa României pleacă la Campionatul Mondial de Seniori

cmmcz02102021_01_900

Între 5 și 10 octombrie se va desfășura în Cehia, la Zábřeh, a VI-a ediție a Campionatului Mondial de Pescuit la Muscă Seniori, eveniment la care participă concurenți din douăsprezece țări. România, prezentă cu echipă completă, va fi reprezentată de Mihai Vasilescu, Adrian Ignat, Fernando Mihăilescu și Nicolae Țebrean, cărora le mulțumim pentru declarațiile oferite înainte de plecare. Hai România!

cmmcz02102021_02

Care sunt gândurile dumneavoastră înainte de plecarea în Cehia?

Mihai Vasilescu: Fiind prima participare a României cu o echipă completă la un astfel de campionat mondial de seniori, mergem cu speranță și cu interes, să vedem cum suntem la acest nivel. Unii dintre noi merg după o așteptare mai lungă, cum este Ferdi, care de acum șase ani avea vârsta și ar fi putut să meargă, dar nu a avut cu cine. A așteptat să mai împlinească și alții vârsta. Suntem doi concurenți de 50 de ani, eu și cu Nicu, Ferdi are 56 și Adi are 69.

Adrian Ignat: Eu am mai fost la două mondiale, dar pe vremea când eram mai tinerel. Acum, așa puriu, e primul de acest fel la care mă duc. În primul rând sunt curios să văd cum e. Am înțeles că nu mai sunt râurile acelea dificile, cum erau cele din Suedia, acum avem un râu mai omenos, asemănător cu ce avem și noi prin țară. Suntem destul de antrenați, în cursul verii am avut openuri, am avut concursuri multe în țară la care am participat. Lucrurile merg destul de bine, numai că acolo este și un dram de loterie, pentru că nu facem antrenamente, mergem pe râu și vedem acolo la ce merge. O strategie oricum trebuie făcută. De exemplu, în partea de jos o să meargă la streamer, pentru că este mult clean... Noi am mai pățit-o la un campionat european, pe un râu unde în partea de jos erau cleni și mai puțini lipani și păstrăvi, dar noi dădeam după lipan și păstrăv pentru că eram mari șmecheri, iar polonezii și cehii au dat după clean, au prins cleni și au punctat bine cu ei... dar oricum, tot am ieșit bine atunci, parcă pe locul V.

Fernando Mihăilescu: Nu am mai participat niciodată la acest tip de concurs, am văzut că sunt echipe deosebit de bune, nu sunt multe, dar toate din topul clasamentului, așa că mari așteptări eu nu prea am, dar o să încercăm. Poate și cu puțin noroc, cu niște standuri mai bune, o să încercăm și noi ce putem. Am aflat că sunt acolo echipe care se antrenează de nu știu câte zile, noi ne ducem exact în seara în care începe tragerea la sorți și dimineața începem pescuitul în concurs fără să știm nimic, nu avem nici o informație nu am văzut râul, nu știm la ce muște merge. Asta este... când te duci pe banii tăi și nu poți să te antrenezi, să observi râurile, să vezi ce ar merge, e complicat.

Nicolae Țebrean: Eu sunt foarte optimist de felul meu, poate prea optimist câteodată. Plec cu încredere, mă bazez foarte mult pe cei trei coechipieri, pe experiența și sfaturile lor, orice sugestie este binevenită. Va trebui să colaborăm și să comunicăm foarte rapid, în special cei trei care vom intra pe râu, despre muștele și tehnica de pescuit cea mai adecvată pe un anumit sector, pentru că nu cunoaștem râul și nu vom avea zile de antrenament. Lacul este lac, noi avem în general probleme cu lacul. Mă bucur că manșa este din barcă și nu trebuie să facem lanseuri foarte mari, dar nu trebuie să uităm că va fi prezentă echipa Statelor Unite care este foarte bună pe lacuri.

cmmcz02102021_03

Cum vi se par cele patru sectoare?

Mihai Vasilescu: Par făcute special pentru vârsta a treia, adică și la plus 70 de ani se poate pescui acolo. Sunt trei sectoare pe un râu cu apă în general sub genunchi, fără multe curbe, fără gropi, destul de constant, o apă foarte ușor accesibilă, iar lacul, un lac micuț cam cât două terenuri de fotbal, nu are pește și se populează special pentru concurs. Dat fiind faptul că sunt înscrise unsprezece echipe complete și una incompletă, înseamnă că o să fie pe lac șase bărci cu câte doi concurenți, deci nu mare aglomerație. Iar râul, din ce am văzut, în partea de sus e mai micuț, cu păstrăv și lipan, iar în partea cea mai de jos e un pic mai lat și acolo începe să apară și cleanul, care punctează. În plus, pe toate zonele vor popula cu păstrăv curcubeu... Deci o să fie indigen, curcubeu, lipan și clean.

Adrian Ignat: Știm cam despre ce e vorba: este partea de sus cu păstrăv, apoi urmează lipan și păstrăv, iar în ultimul sector, cel de aval, este mult clean și acolo trebuie schimbată puțin tactica. Avem și lac, dar de data aceasta nu mai mergem ca Bulă, fără să avem habar, deja am făcut destule concursuri în ultimii ani și pe lac și știm cam cu ce se mănâncă și cum să facem. Acum să vedem, mergem ca la o amicală pentru început, nu suntem așa de îndârjiți, sau chiar dacă suntem, nu ne arătăm, și vom vedea ce iese. Oricum este o experiență interesantă, frumoasă.

Fernando Mihăilescu: Mi se par ușor abordabile, asta am observat în primul rând. Acum nu știu despre populația de pește, câți sunt, ce dimensiuni, dar e bine că sunt ușor abordabile, nu sunt râuri tumultoase, stânci mari, și sper ca toată echipa să facă față cu succes. Dat fiind faptul că suntem o echipă peste 50, nu suntem chiar atât de tineri.

Nicolae Țebrean: Din ce am văzut pe facebook și pe diverse site-uri, din postările echipei Franței și Spaniei care sunt deja acolo, râurile sunt ușoare spre medii, nu mi se par grele ca teren, sunt accesibile și pentru cei de peste 70 de ani. Ca pești spun că au lipan, păstrăv indigen și păstrăv curcubeu populat, acum nu știm în ce măsură sunt populate, dacă sunt pești mulți sau puțini. Ceea ce mă surprinde este dimensiunea standurilor... am văzut pe eveniment că standurile sunt de 200m, mi se par foarte scurte. La o manșă de 3 ore, 200 m e puțin, îl toci. Cine va fi primul pe stand și va nimeri musca bună va face treabă, cine nu.... Va influența mult și modul în care pescuiește cel de dinaintea ta, cum merge pe stand, dacă merge finuț, cu atenție, dacă nu sperie peștii... dacă aleargă și tropăie, o să fie mai greu pentru cei care urmează.

cmmcz02102021_07

Care sunt punctele tari și punctele slabe ale echipei?

Mihai Vasilescu: Un avantaj cred că este tinerețea, ca medie de vârstă cred că suntem mai tineri decât alții, cred, acum o să vedem la fața locului, pentru că nu-i știu pe toți, dar și faptul că Ferdi a fost la vreo douăzeci de campionate mondiale și europene, Ignat a fost și el la vreo zece, eu cred că la vreo trei și Nicu Țebrean care nu a fost, dar pescuiește bine. Plus că râul respectiv seamănă cu unele râuri de la noi, cu Bistrița Aurie în zona mai ușoară sau cu Arieșul în zona mai de întinsură, între Albac și Gârda. Dezavantajul este că nu am fost acolo, nici unul dintre noi nu a pescuit râul și nici nu vom avea manșe de antrenament din motive de pandemie, aceasta fiind varianta mai scurtă a campionatului. Am fi putut să mergem înainte, dar nu am fost din diferite motive, în plus, e o mare diferență între campionatul acesta și cel normal... Acolo echipele nu prea comunică, nu colaborează deloc, secretomanie, în schimb la seniori este mai de plăcere, toată lumea colaborează, își arată muștele, stau seara împreună. Nu este un campionat la care să fie o dorință foarte mare de afirmare, deși sunt pescari foarte buni, sunt echipe care au campioni mondiali, au multe podiumuri la activ câștigate în perioada de tinerețe... Mai avem și de învățat.

Aș vrea să-i mulțumesc sponsorului Lucian Văsieș care, prin Troutline, ne sponsorizează cu îmbrăcăminte, pantaloni, bluză subțire, bluză groasă, articole de la Patagonia care nu sunt ieftine. A fost foarte amabil și ne-a făcut câte un rând de echipament la toți patru, ca să arătăm ca o echipă. Probabil că Ferdi va sponsoriza cu ceva vinuri de-ale lui, foarte bune.

Adrian Ignat: Suntem cel puțin trei cu multă experiență competițională: Fernando Mihăilescu, eu și Mihai Vasilescu, iar al patrulea, Nicu Țebrean, este un luptător, un ambițios, leagă foarte bine muște, se încadrează perfect în echipă. Acesta ar fi atuul nostru, faptul că avem experiență competițională multă. Punctele slabe... eu sunt punctul slab, că sunt anișori cam mulți, numai că râurile nu o să fie așa de grele ca să conteze lucrul acesta, sper.

Echipamente avem foarte bune, avem costume, avem tot ce trebuie... Înainte mergeam cam nepregătiți din punctul acesta de vedere, de aceea am și ratat un european unde puteam să ne clasăm mult mai sus, cu vreo 20 de ani în urmă. După aceea ne-am trezit, ne-am dumirit că e foarte important. Acum avem tot ce ne trebuie, nu mergem ca diletanții, ca începătorii.

Fernando Mihăilescu: Avem doi concurenți care sunt foarte tineri pentru acest master, de abia au împlinit 50 de ani, este un punct foarte tare având în vedere că m-am uitat pe lista concurenților și am văzut acolo concurenți de peste 60 de ani. Al doilea punct tare este că râurile sunt similare cu râuri de la noi pe care pescuim destul de frecvent la lipan. Punctul slab este lipsa de antrenament. Am fost la puține concursuri anul acesta, nu a fost un an normal în care să fi mers la mai multe concursuri, la mai multe partide de pescuit, avem destul de puțin antrenament.

Sperăm că în anii care urmează să înceapă o finanțare sau măcar o finanțare proprie dintr-o taxă de la concursuri, să se adune un fond și băieții din echipa României să se prezinte mai devreme la un campionat, să se antreneze și să emită pretenții la vreo medalie. Să nu se mai chinuie cu banii personali să încerce să meargă cu mașina mii de kilometri ca să-i coste mai puțin și fel de fel de giumbușlucuri românești. Noi, fiind pe banii personali, suntem pe economie, încerci ca totul să iasă cât mai ieftin, dar poate se va reglementa și la noi, ceva ceva se va întâmpla. Să nu mai zic că noi nici sponsori nu avem, anul acesta s-a oferit Lucian Văsieș de la Troutline să ne ajute cu ceva echipament, e singurul sponsor.

Nicolae Țebrean: Râul seamănă cu ce avem și noi, cum ar fi Bistrița, un râu ușor de pescuit cu lipan și păstrăv, nu sunt râuri ca prin Bosnia, cu bulboane foarte mari, unde nu poți să dai nimfele până la fund. Nu cred că vom avea mari probleme să ne adaptăm pe râu. Am pescuit mult anul acesta, suntem bine echipați, în plus experiența internațională a celor trei coechipieri ne va ajuta mult. Sperăm să nu avem surprize pe lac, să-l trecem toți cu brio.

cmmcz02102021_041

Dacă înainte de campionat ați prinde peștișorul de aur, ce i-ați cere pentru acest mondial?

Mihai Vasilescu: Să fim sănătoși și să putem să mergem și să participăm. În rest nu avem nici noi visuri de câștig... un loc onorabil, să nu ne facem de rușine acolo.

Adrian Ignat: O clasare cât mai bună a României, pentru echipă, nu pentru mine. M-aș bucura ca echipa să iasă cât mai în față.

Fernando Mihăilescu: Ce aș putea să-i cer... să prindă și România o medalie. Nu contează dacă echipa sau la individual, dar să ne întoarcem și noi cu ceva. Asta mi-aș dori, pentru că și așa suntem huliți când mergem la concursurile acestea mondiale, eu am adunat peste 30 de concursuri și tot timpul mi-am auzit fel de fel de vorbe, dar cel puțin am participat.

Nicolae Țebrean: Să nu dau nici o gherlă și echipa României să se situeze în prima jumătate a clasamentului... Nu e simplu, pentru că cehii, o adevărată mașină de pescuit, sunt la ei acasă, apoi Slovacia, Franța, Italia, Spania sunt echipe foarte puternice, cu o mare experiență. Eu sunt optimist și cred mult în șansele noastre.