PESCUIT LA MUSCĂ

Pe lângă numeroși practicanți, pescuitul cu nimfe lestate are susținători fervenți și contestatari înverșunați. Acestea sunt de fapt posibile situări față de problema „Poate fi considerat pescuitul cu nimfe lestate pescuit la muscă?”

O formulare a acestei probleme o întâlnim în Pescuitul cu musca artificială - 1955, Colecția Vînătorului și Pescarului Sportiv nr. 9, unde găsim următoarea poziție: „Să adăugăm că atunci cînd păstrăvii se hrănesc numai la fund rezultatul pescuitului cu muște artificiale nu poate fi decît nul, dacă nu se întrebuințează anume artificii, cum ar fi îngreunarea muștei cu fir de plumb, care scoate însă procedeul din sfera pescuitului ‘cu musca’ ”

Problema statusului nimfelor apare la începutul secolului XX, chiar în cadrul școlii lui Halford ce susținea exclusiv și intolerant pescuitul la muscă uscată, însă este prezentă sub diferite forme și în zilele noastre - de la cursuri de apă dedicate exclusiv pescuitului la uscată, la reglementările FIPS-Mouche din 2013 privind dimensiunile muștelor acceptate în competițiile internaționale. După primele nimfe create de Skues, ce pot fi considerate conform terminologiei de astăzi ca nimfe de suprafață, un alt moment important ce a accentuat discuțiile pe această temă îl reprezintă nimfele lestate create de Frank Sawyer în anii '50, imitații grele ce evoluează pe fundul apei. Acestora li se adaugă dezvoltările din anii '80, determinate de creșterea popularității nimfelor cehești și poloneze. Tradiționalism, modernism, pragmatism, etică... sunt perspective din care se discută subiectul în condițiile în care în decursul ultimilor 100 de ani nimfele au evoluat spectaculos: mici sau mari, ușoare sau grele, din cele mai diverse materiale și prezentate în diferite moduri.

Nu intenționez să susțin aici o anumită poziție, însă aș vrea să mă refer la un fapt puțin menționat ce poate schimba multe din premisele discuției: prima mențiune scrisă a unei nimfe lestate apare în lucrarea lui Robert Venables, The Experienc'd Angler or Angling Improv'd publicată în 1662...

Robert Venables s-a născut în 1612 în Antrobus, iar viața sa urmează istoria tumultoasă a Marii Britanii din acea perioadă. Se căsătorește în 1630 cu Ellen Simocox cu care are 8 copii, înainte ca aceasta să moară în 1641. Se declară susținător al armatei parlamentare și este luat prizonier pe 16 decembrie 1642 în bătălia de la Westhoughton Common. În 1643 este menționat în documente ca având gradul de căpitan, iar în 1645 este numit guvernator în Tarvin, având gradul de colonel. Se face remarcat de Cromwell în luptele împotriva monarhiștilor scoțieni din 1648. În 1649 este numit comandant al forțelor din Ulster și guvernator al Belfastului și în ciuda campaniilor grele își face timp să pescuiască. Se reîntoarce din Irlanda în anul 1654, fiind apoi trimis în campania din Insulele Caraibe, care se dovedește un eșec. Grav bolnav, se reîntoarce în Marea Britanie, unde este acuzat de părăsirea postului și este închis în Turnul Londrei timp de o lună. În 1660 este numit guvernator în Chester, fiind însă contestat de către regaliști și demis.

După Restaurație, Venable își cumpără o locuință în Wincham și acesta este locul unde scrie The Experienc'd Angler or Angling Improv'd, prima ediție fiind publicată în 1662 și având ca prefață o scrisoare a lui Izaac Walton, care-l cunoștea doar după renumele său. În 1676 lucrarea devine atât de populară încât putea fi cumpărată separat sau inclusă în a V-a ediție a lucrării The Complete Angler a lui Walton, într-o ediție care s-a numit The Universal Angler.

A cincea ediție a The Experienc'd Angler este revizuită considerabil de Venables, fiind publicată cu patru ani înainte de moartea sa.

Indiferent ce s-a spus despre Robert Venables ca persoană (și s-au spus destule, dată fiind implicarea sa în războiul civil) acesta a fost un pescar experimentat, ce a practicat diferite stiluri și a pescuit în toate tipurile de ape. Alături de The Complete Angler, cartea sa reprezintă începutul literaturii de specialitate. Se poate spune că Izaak Walton a scris cartea sa din dragoste față de pescuit, dar la Robert Venables se constată experiența sa mult mai mare, ce depășește granițele Angliei. A pescuit în Irlanda, iar multe dintre muștele descrise în carte sunt legate cu metode spaniole specifice.

Unul dintre cele mai importante pasaje se referă la pescuitul la adâncime a unei imitații de trichopteră, iar această mențiune apare cu trei sute de ani înainte ca Frank Sawyer să popularizeze stilul de pescuit cu nimfe lestate.

The Experienc'd Angler or Angling Improv'd - ediția 1668

CHAP. III.
Of the Artificial Fly.


„... Dacă dorești, poți să pui puțin plumb subțire pe tija cârligului pentru a scufunda momeala acolo unde râul nu are un curent puternic și să pui nimfa de trichopteră (cadbait) deasupra plumbului, poți să faci capul din mătase neagră și corpul din ceară galbenă; aceasta trebuie să fie adesea ridicată de pe fund și lăsată să se scufunde din nou.
Poți să imiți larva de trichopteră (cadbait), făcând corpul din piele de capră, capul din mătase neagră...”


Aceasta este prima referință la o muscă ce se scufundă, o imitație a unei nimfe de trichopteră lestată cu plumb. Venables ne indică și modul în care această imitație trebuie pescuită, un joc de ridicare și scufundare, eficient și practicat în zilele noastre. Dar ceea ce face remarcabilă această referință la imitațiile lestate din ceară galbenă sau din piele de capră este unicitatea ei timp de 300 de ani. Cele două patternuri au fost create de Venables pentru a plasa imitațiile pe fundul apei, la zeci de centimetrii mai jos decât muștele din acea vreme, în zona în care se găseau peștii.