Nimfa lui Ivan
„Mai anul trecut era pe aici un muncitor la plutire, venit de la Poienii-de-sub-Munte. Rutean, abia știa ceva românește. Între undele rîului, Ivan se apropia de casa noastră, cumpăra de la paznic lapte, lua de la noi o țigară, un pahar de rachiu. Tîndălea, până venea altă undă, și se repezea să desfacă plaghiile. Ne plăcea să stăm cu el de vorbă; știa multe de prin munții lui și le spunea cu originalitate. Pe la o amiază cu soare, Ivan ședea pe parapetul de bolovani care despărțea curtea casei de terasa mică a grădinii. Împreună cu Kérébé, stăteam lîngă el și ne căzneam să înțelegem ce ne spune despre un fel de vierme de sub coaja bradului, care e mai bun la păstrăvi decît rîmele și carabeții. Deodată, Ivan se oprește în mijlocul unei propoziții și...” - Ionel Pop, O palmă de râu (Ed. Eminescu, 1978, p.103)
Subiectul se schimbă, alte detalii despre acest „vierme de sub coaja bradului” nu mai găsim în carte, ceea ce face ca identificarea lui cu precizie să fie aproape imposibilă.
Însă din puctul de vedere al pescarului cu musca artificială, respectiva insectă poate suscita un anumit interes: Ce caracteristici are aceasta de-o fac atât de atractivă? Cum ar putea fi ele reproduse de o imitație a sa? Cât de viabilă sau și cât de etică ar fi o asemenea imitație? Cum ar trebui prezentată și pescuită posibila sa imitație? În ce condiții ale apei?...
Despre „viermele de brad” sau „viermii de sub coaja copacului” s-au făcut mențiuni în multe lucrări de pescuit din ultimele secole, dar acestea sunt fie vagi, fie se referă la larve ale unor specii total diferite. Vă propun în continuare câteva ipoteze legate de acest subiect, urmând să fie evaluate, eventual testate și modificate sau considerate doar un exercițiu pur teoretic.
Sub coaja bradului...
...este una dintre specificațiile importante pe care le găsim în text, din care rezultă că respectivul vierme este larva unei insecte, un dăunător al coniferelor. Partea bună în identificarea insectei pentru nimfa lui Ivan este că potențialii candidați sunt studiați în mod detaliat în multe lucrări de specialitate, deoarece au un impact important în silvicultură, exploatări forestiere șamd. Partea mai puțin bună este că numărul acestor insecte este destul de mare, incluzând genuri și famili diverse.
Aceste insecte atacă arborii, fie sănătoși, fie slăbiți de diverși agenți naturali sau biologici ori doar trunchiuri aflate în diverse grade de descompunere. Stadiul de larvă începe în cele mai multe cazuri sub coaja copacului, însă la multe specii acesta se continuă în straturile mai profunde ale trunchiului. Sunt doar câteva insecte din fam. Curculionidae și fam. Cerambycidae ale căror larve trăiesc exclusiv sub coaja copacului.
Pe de altă parte, Ivan vorbește despre brad și nu despre alți copaci sau diverse părți ale acestora ce se găsesc în stadii avansate de putrezire, cum ar fi un trunchi de copac căzut și aflat în pădure de mulți ani. Sunt importante aceste observații pentru a elimina de pe lista larvelor candidate pe cele prezente și la alți arbori sau care trăiesc în putregaiurile din pădure, unele dintre ele având dimensiuni impresionante, aproape imposibil de folosit ca momeală vie și complet neinteresante pentru o eventuală imitație. Dar pentru că am atins acest punct al dimensiunilor, ne putem referi și la cazul contrar, de exemplu larvele carilor, de exemplu genul Ips, ce ies din analiză din cauza dimensiunilor lor de doar câțiva milimetri, cu toate că stadiul lor larvar are loc sub coaja arborilor.
Care e mai bun la păstrăvi decît rîmele și carabeții...
Ivan era din Poienii-de-sub-Munte, localitate din Maramureș aflată în vecinătatea multor ape bogate în păstrăvi. Pescuia cu momeli vii și probabil cunoștea foarte bine comportamentul peștilor. Este firesc să considerăm ca întemeiate și adevărate afirmațiile despre eficiența respectivei larve, dar implicit apare întrebarea: De ce aceste larve sunt atât de apreciate de păstrăvi? Este puțin probabil să punem acest lucru pe seama instinctului, a agresivității sau a curiozității manifestate de păstrăvi, deoarece același lucru ar fi la fel de valabil și pentru râme sau carabeți.
Răspunsul pare să fie simplu: păstrăvii recunosc aceste larve, fac parte din dieta lor. Deși trăiesc în două medii diferite, ploaia, o apă crescută, un șuvoi de apă sau căderea unor arbori pot duce la prezența respectivelor larve în râu. Păstrăvii par obișnuiți cu insectele pe care căutăm să le identificăm.
Diferite studii asupra comportamentului salmonidelor indică faptul că după un anumit număr de expuneri la o anumită insectă, acestea încep să o prefere în detrimentul altora, fapt ce explică, de exemplu, selectivitatea peștilor pentru o anumită insectă în perioada eclozării.
Cea mai probabilă întâlnire cu larva de sub coaja bradului are loc cu ocazia unor precipitații sau și a creșterii apei, moment în care se reduce și activitatea insectelor „tradiționale” din muscărit. Din acest context deducem și condițiile în care eventuala imitație să fie pescuită: pe o apă relativ tulbure și crescută. Ipoteza de mai sus este susținută în multe lucrări vechi unde se vorbește despre pescuitul cu momeli naturale și se subliniază eficiența „viermilor de sub coajă” atunci când apa prezintă o turbiditate crescută.
Subiectul se schimbă, alte detalii despre acest „vierme de sub coaja bradului” nu mai găsim în carte, ceea ce face ca identificarea lui cu precizie să fie aproape imposibilă.
Însă din puctul de vedere al pescarului cu musca artificială, respectiva insectă poate suscita un anumit interes: Ce caracteristici are aceasta de-o fac atât de atractivă? Cum ar putea fi ele reproduse de o imitație a sa? Cât de viabilă sau și cât de etică ar fi o asemenea imitație? Cum ar trebui prezentată și pescuită posibila sa imitație? În ce condiții ale apei?...
Despre „viermele de brad” sau „viermii de sub coaja copacului” s-au făcut mențiuni în multe lucrări de pescuit din ultimele secole, dar acestea sunt fie vagi, fie se referă la larve ale unor specii total diferite. Vă propun în continuare câteva ipoteze legate de acest subiect, urmând să fie evaluate, eventual testate și modificate sau considerate doar un exercițiu pur teoretic.
Sub coaja bradului...
...este una dintre specificațiile importante pe care le găsim în text, din care rezultă că respectivul vierme este larva unei insecte, un dăunător al coniferelor. Partea bună în identificarea insectei pentru nimfa lui Ivan este că potențialii candidați sunt studiați în mod detaliat în multe lucrări de specialitate, deoarece au un impact important în silvicultură, exploatări forestiere șamd. Partea mai puțin bună este că numărul acestor insecte este destul de mare, incluzând genuri și famili diverse.
Aceste insecte atacă arborii, fie sănătoși, fie slăbiți de diverși agenți naturali sau biologici ori doar trunchiuri aflate în diverse grade de descompunere. Stadiul de larvă începe în cele mai multe cazuri sub coaja copacului, însă la multe specii acesta se continuă în straturile mai profunde ale trunchiului. Sunt doar câteva insecte din fam. Curculionidae și fam. Cerambycidae ale căror larve trăiesc exclusiv sub coaja copacului.
Pe de altă parte, Ivan vorbește despre brad și nu despre alți copaci sau diverse părți ale acestora ce se găsesc în stadii avansate de putrezire, cum ar fi un trunchi de copac căzut și aflat în pădure de mulți ani. Sunt importante aceste observații pentru a elimina de pe lista larvelor candidate pe cele prezente și la alți arbori sau care trăiesc în putregaiurile din pădure, unele dintre ele având dimensiuni impresionante, aproape imposibil de folosit ca momeală vie și complet neinteresante pentru o eventuală imitație. Dar pentru că am atins acest punct al dimensiunilor, ne putem referi și la cazul contrar, de exemplu larvele carilor, de exemplu genul Ips, ce ies din analiză din cauza dimensiunilor lor de doar câțiva milimetri, cu toate că stadiul lor larvar are loc sub coaja arborilor.
Care e mai bun la păstrăvi decît rîmele și carabeții...
Ivan era din Poienii-de-sub-Munte, localitate din Maramureș aflată în vecinătatea multor ape bogate în păstrăvi. Pescuia cu momeli vii și probabil cunoștea foarte bine comportamentul peștilor. Este firesc să considerăm ca întemeiate și adevărate afirmațiile despre eficiența respectivei larve, dar implicit apare întrebarea: De ce aceste larve sunt atât de apreciate de păstrăvi? Este puțin probabil să punem acest lucru pe seama instinctului, a agresivității sau a curiozității manifestate de păstrăvi, deoarece același lucru ar fi la fel de valabil și pentru râme sau carabeți.
Răspunsul pare să fie simplu: păstrăvii recunosc aceste larve, fac parte din dieta lor. Deși trăiesc în două medii diferite, ploaia, o apă crescută, un șuvoi de apă sau căderea unor arbori pot duce la prezența respectivelor larve în râu. Păstrăvii par obișnuiți cu insectele pe care căutăm să le identificăm.
Diferite studii asupra comportamentului salmonidelor indică faptul că după un anumit număr de expuneri la o anumită insectă, acestea încep să o prefere în detrimentul altora, fapt ce explică, de exemplu, selectivitatea peștilor pentru o anumită insectă în perioada eclozării.
Cea mai probabilă întâlnire cu larva de sub coaja bradului are loc cu ocazia unor precipitații sau și a creșterii apei, moment în care se reduce și activitatea insectelor „tradiționale” din muscărit. Din acest context deducem și condițiile în care eventuala imitație să fie pescuită: pe o apă relativ tulbure și crescută. Ipoteza de mai sus este susținută în multe lucrări vechi unde se vorbește despre pescuitul cu momeli naturale și se subliniază eficiența „viermilor de sub coajă” atunci când apa prezintă o turbiditate crescută.
Luând în calcul considerațiile de mai sus și parcurgând lista insectelor susceptibile de a fi reprezentate de Nimfa lui Ivan, am ajuns la doi posibili candidați: gărgărița pinului, nume generic pentru anumiți reprezentanți ai fam. Curculionidae, genul Hylobius, și, mai puțin probabil, un croitor din fam. Cerambycidae, uneori vecin de buturugă cu prima insectă.
ATENȚIE: Croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo) este o specie protejată și în nici un caz nu este dăunător!!!
Gărgărița pinului este un dăunător relativ comun ce are o durată de viață între un an și 2-3 ani. Ouăle sunt depuse în mod obișnuit în coaja buturugilor de conifere sau chiar pe rădăcini. Gărgărițele sunt capabile să localizeze buturugile nou tăiate după mirosul de rășină de la distanțe apreciabile. Ulterior eclozării, larva se hrănește sub coajă, parcurgând mai multe stadii și crescând până la 20 de mm, în funcție de specie și de condițiile de mediu. Stadiul de pupă durează în jur de 3 săptămâni, după care tinerele insecte ies la suprafață, fiind active din primăvară până la începutul toamnei. Insectele nu atacă doar buturugile rămase în urma tăierii, ci și arborii sau puieții, cauzând necrozarea sau chiar uscarea acestora.
Activitatea acestor larve are loc în cele mai multe cazuri la baza trunchiurilor, sub coaja adesea aflată într-un stadiu avansat de descompunere, ceea ce face posibil ca un șuvoi de apă rezultat în urma unei ploi să desprindă fragmente din lemn și să ducă în râu insectele aflate în primele stadii de viață. Este mai puțin probabil ca larvele croitorilor să fie luate de vreun curent de apă, deoarece acestea sapă în adâncimea trunchiului și nu se află la suprafață. De aceea, putem considera larvele croitorilor drept candidați secundari.
Ca ultimă observație, multe dintre aceste insecte atacă trunchiurile arborilor slăbiți de anumiți factori meteo. Topirea zăpezilor, o apă crescută în primăvară pot duce la slăbirea cojii coniferelor aflate în vecinătatea râurilor, acestea devenind adesea ținte ale atacurilor gărgărițelor.
Nimfa lui Ivan
Caracteristicile insectei sunt: corp în formă de C, alb cu nuanțe de galben, segmentat, fără picioare, cap pronunțat de culoare brun-roșcat.
Insectele ajung în râu și sunt purtate de curent, evoluează între ape și nu pe fund, cum este cazul larvelor de insecte ce trăiesc în apă sau al crustaceelor. De cele mai multe ori nu este necesară o lestare a nimfei, un cârlig greu fiind suficient.
Caracteristic la acest model este legarea împletită a corpului, o tehnică veche și puțin folosită azi. Tehnica împletirii în 8 permite obținerea unei forme adecvate a imitației, cu evidențierea „piciorușelor”, abdomenul aplatizat și o segmentare fină a corpului.
Corpul se realizează din două tipuri de mătase bine cerată: una mai groasă pentru realizarea corpului (culoare albă în fotografiile de mai jos) și una mai subțire pentru realizarea abdomenului (culoare brună în fotografiile de mai jos). Firul alb se trage vertical și firul brun se trage orizontal pentru obținerea unui abdomen plat. După împletirea fiecărui segment, acesta se presează ușor de cel anterior pentru a obține un corp compact.
Insectele ajung în râu și sunt purtate de curent, evoluează între ape și nu pe fund, cum este cazul larvelor de insecte ce trăiesc în apă sau al crustaceelor. De cele mai multe ori nu este necesară o lestare a nimfei, un cârlig greu fiind suficient.
Caracteristic la acest model este legarea împletită a corpului, o tehnică veche și puțin folosită azi. Tehnica împletirii în 8 permite obținerea unei forme adecvate a imitației, cu evidențierea „piciorușelor”, abdomenul aplatizat și o segmentare fină a corpului.
Corpul se realizează din două tipuri de mătase bine cerată: una mai groasă pentru realizarea corpului (culoare albă în fotografiile de mai jos) și una mai subțire pentru realizarea abdomenului (culoare brună în fotografiile de mai jos). Firul alb se trage vertical și firul brun se trage orizontal pentru obținerea unui abdomen plat. După împletirea fiecărui segment, acesta se presează ușor de cel anterior pentru a obține un corp compact.
Exemplele prezentate aici sunt legate pe cârlige clasice, model K12ST nr. 14, ce prezintă o curbură optimă și o tijă lungă. Desigur, aceste nimfe pot fi realizate și pe alte tipuri de cârlige, cele cu o curbură mai accentuată oferind o imitație mai plauzibilă a formei insectei căzute în apă, care se strânge în formă de C. De asemenea, capul se poate realiza din ață brun-roșcat sau mărgică de sticlă de aceeași culoare.
PS: Dincolo de această nimfă și de ipotezele prezentate, este de reținut tehnica de împletire în 8, ce permite obținerea unor imitații realiste cu abdomen plat și segmentare bine definită, caracteristici ale multora dintre insectele specifice muscăritului.
PS: Dincolo de această nimfă și de ipotezele prezentate, este de reținut tehnica de împletire în 8, ce permite obținerea unor imitații realiste cu abdomen plat și segmentare bine definită, caracteristici ale multora dintre insectele specifice muscăritului.
