PESCUIT LA MUSCĂ

Nimfele de suprafață, nelestate, legate pe cârlige fine, sunt prezentate și evoluează în straturile superioare ale apei, încercând să imite comportamentul insectelor în ultimul stadiu de viață acvatic. Denumirea subliniază diferența față de nimfele de profunzime, lestate, pescuite pe fundul apei, ce au fost promovate în deceniile următoare de Frank Sawyer.

Interesul față de patternurile lui Skues este dublu: din punct de vedere practic sunt extrem de eficiente în momentul în care peștii se hrănesc sub suprafață sau între ape, iar din punct de vedere istoric marchează debutul pescuitului modern la muscă pe ape curgătoare.

Considerațiile despre nimfe se cristalizează treptat, în trei lucrări ale sale: Minor Tactics of the Chalk Stream - 1910, The Way of a Trout with the Fly - 1921 și Nymph Fishing for Chalk Stream Trout - 1939. Este important ca acestea să fie citite în contextul curentelor de opinie și ale discuțiilor de atunci: absolutizarea pescuitului cu muscă uscată de către Halford și numeroșii săi susținători, impunerea unui set de valori și a unor norme ce excludeau și desconsiderau a priori orice alt stil - la udă sau la imitații de tip păianjen practicate cu succes în râurile din nordul Marii Britanii -, excomunicarea pescuitului cu muște ude pe celebrele chalk stream-uri din Anglia, o atmosferă de intransigență dogmatică ale cărei ecouri se mai aud și astăzi.

Coleg de discuții și de pescuit cu Halford și adepții săi, încrederea în exclusivitatea pescuitului la uscată a început să scadă ca urmare a observării atente a felului în care peștii se hrănesc. Ipotezele sale din Minor Tactics pleacă de la constatarea că nimfele reprezintă un element important în dieta păstrăvului, fapt ce pare să fi scăpat contemporanilor săi precum Halford, Marryat sau Ronalds. Aici apar primele imitații ale unor nimfe ce pot fi pescuite cu succes în zilele în care păstrăvii nu se ridică la uscate. Este recomandată ca o tactică minoră, complementară pescuitului cu muște uscate. În ciuda pregătirii sale ca avocat și a vastei sale experiențe ca pescar, lucrarea are o puternică notă de condescendență față de colegii săi, cel mai adesea situați pe poziții extreme și adverse. Poate că a fost strategia înțeleaptă a unui scriitor practic necunoscut atunci, care punea în discuție ortodoxia pescuitului la uscată. În pofida criticilor generate, prima carte pare să fi dat multor pescari răgaz să se gândească la problemele expuse.

Nymph Fishing for Chalk Stream Trout apărută în 1939 reia argumentele pentru susținerea pescuitului cu nimfe în amonte și prezintă explicit o serie de nimfe testate de către autor.

Sunt descrise amănunțit comportamentele păstrăvilor ce se hrănesc între ape, ce iau nimfele liniștiți, fără mișcări bruște, din curent sau de sub pelicula apei, se examinează cu atenție conținutul stomacului peștilor. Toate acestea devin temeiuri și rațiuni pentru pescuitul cu nimfe în amonte, o metodă extrem de eficientă ce poate fi folosită atunci când păstrăvul nu se ridică în mod specific la insectele adulte de pe suprafața apei.

Cu toate că Skues este conștient de existența nimfelor pe fundul apei, de faptul că uneori păstrăvii fac mișcări fulgerătoare pentru a le prinde pe cele mai agile sau că alteori scurmă după cele aflate între pietre, el nu va pune în discuție pescuitul cu nimfe lestate sau modele care evoluează la adâncime - ceea ce a fost promovat în a doua jumătate a secolului XX de către Frank Sawyer.

Problema nu este că acestea ar fi trebuit inventate, pentru că despre nimfe lestate vorbea Robert Venables la 1662, în celebra The Experienc'd Angler or Angling Improv'd, lucrare binecunoscută muscarilor britanici, ci faptul că G.E.M. Skues respecta o etică foarte clar conturată în acea perioadă a pescuitului la muscă.

Prezentai o imitație, fie uscată, udă sau nimfă, doar unui pește pe care-l puteai vedea sau ale cărui ridicări te îndreptățeau să consideri că are o dimensiune apreciabilă: „nu trebuie să existe nici un prilej de a înțepa, răni și elibera un păstrăv ce este prea mic pentru a fi ținut”. Acesta era și principalul argument pentru care pescuitul cu un șir de muște ude în aval era considerat nesportiv - nu puteai evalua dimensiunea peștilor și de multe ori se prindeau exemplare mult prea mici.

Deși criticate în momentul apariției, nimfele de suprafață respectă foarte bine normele etice și estetice existente în Anglia la început de secol XX. Nu doar că acestea sunt prezentate unui pește de ale cărui dimensiuni trebuie să fim siguri pentru a evita înțeparea și rănirea celor mici, dar și din punct de vedere estetic și sportiv se conformează unor cutume ale vremii: sunt imitații cât mai realiste ale nimfelor, sunt legate pe cârlige subțiri, în prezentare evităm mișcarea sau jucarea lor pentru a determina mușcătura.

Observăm că nimfele prezentate în Nymph Fishing for Chalk Stream Trout sunt imitații ale efemeropterelor - trichopterele eclozează foarte repede și prezentau un interes scăzut în acea perioadă.