Lipanul și leaderul - să analizăm nailonul
Importanța diametrului vârfului leaderului a suscitat întotdeauna dezbateri legate de tema pescuitului cu muscă uscată la lipan. De-a lungul timpului adevătare legende au apărut în jurul grosimii nailonului. De asemenea, sunt școli de gândire mai mult sau mai puțin bazate pe cantitatea capturilor sau a situațiilor specifice de pescuit.
Independent de a știi dacă nailonul joacă sau nu un rol esențial în pescuitul lipanului la muscă, întrebarea de bază este cu totul alta. Atunci când afirmăm ceva ca regulă generală, trebuie să ne bazăm pe fapte solide care să justifice afirmația respectivă. Simplele opinii nu valorează nimic, cu atât mai puțin dacă acestea sunt rezultatul câtorva observații sporadice. Mai ales în lumea pescuitului, unde variabilele care influențează numărul capturilor sunt atât de numeroase și de puțin controlabile, încât riscul de a afirma ceva fals, pe baza unei simple impresii, ar trebui să ne facă foarte prudenți... mai ales pe malul râului.
Scopul acestui articol nu este de a rezolva enigma leaderului, ci mai degrabă de a prezenta informațiile cele mai argumentate posibil, pe baza cărora putem să începem să gândim în mod concret și neutru. Capturarea unui lipan cu muscă uscată nu este legată în mod necesar de folosirea unui lider cu un diametru la vârf de 0,08mm-0,10mm, ci sunt cazuri în care acesta nu are nici o importanță. Vom încerca să abordăm relația foarte controversată între diametrul nailonului și capturi. O relație care este foarte dificil de determinat în totalitate, deoarece este practic imposibil să izolezi efectul diametrului leaderului de alte elemente ale leaderului (sau chiar exterioare acestuia) ce intervin în prezentarea muștei.
Un salt în trecut
În literatura europeană dedicată pescuitului lipanului, mai ales francezii și englezii au publicat lucrări pe această temă și au determinat această tendință destul de răspândită de a atribui o mare importanță diametrului final al leaderului. De-a lungul timpului opiniile au fost adesea difergente. Să cităm câteva exemple: Raymond Rocher în lucrarea „Confidences d'un pêcheur à la mouche” - 1971 - afirmă că un leader fin este mult mai important pentru lipan decât pentru păstrăv, deoarece lipanul are o vedere excelentă. Dacă dorim să rămânem obiectivi, ar trebui să ne întrebăm pe ce baze biologice sau de fiziologie comparată se bazează această afirmație. Și, mai ales, ce caracteristici ale ochiului lipanului ne permit să afirmăm că acesta poate diferenția între un vârf de 0,14mm și unul de 0,10mm.
Această relație nedemonstrată între acuitatea vizuală a lipanului și capacitatea sa de a distinge între diferitele diametre ale unui leader nu este un caz izolat în ultimii 30-40 de ani. Regăsim, mai mult sau mai puțin, aceleași afirmații în lucrarea „La truite et l'ombre” (1947) de Gabriel Nee și Albert Roussel. În schimb, în lucrarea ”A la mouche” (1939), Tony Burnand și Charles C. Ritz scriu despre importanța alegerii leaderului în raport cu tipul de muscă utilizată mai degrabă decât de o presupusă capacitate a lipanului de a distinge între două diametre destul de apropiate. Luând în considerare faptul că materialul folosit pentru construirea leaderului din acea perioadă era mult mai puțin sofisticat decât cel de azi, ne putem întreba de ce acest tip de afirmații s-au pierdut cu timpul, în timp ce afirmațiile care acordau o mai mare importanță fineței vârfului din motive de vizibilitate au devenit tot mai prezente. Și aceasta în ciuda opiniei lui Léonce De Boisset care, în 1941, afirma în lucrarea sa „L'ombre, poisson de sport” că deși se spune adesea că pentru a pescui lipanul trebuie să ai leader foarte fin, cu un diametru final de X5, X6 sau X7 el credea că este mai mult decât suficient să se utilizeze un X4...
La rândul lor, englezii au acordat mai puțină importanță acestei chestiuni de diametru, dacă ne raportăm la lucrări precum „Grayling” de Reg Righyni (1968), „The complete book of the grayling” de Ronald Broughton (1989) sau „Fly fishing for grayling” de John Roberts (1999). În 1895, Francis M. Walbran era și mai rațional, considerând că era mult mai important să nu-ți uiți sticla de brandy înainte de a pleca la pescuit, mai degrabă decât să te preocupi de diametrul vârfului leaderului. (Grayling and how to catch them)...
Atunci de ce să ne complicăm viața cu lideri superfini, cu recuperări interminabile și cu rupturi frecvente în cazul unor lipani cu o talie considerabilă? Suntem siguri că aceste vârfuri, resupuse invizibile, cresc șansele noastre de a păcăli un lipan?
Ce aflăm din practică
În experimentele efectuate pe o durată de doi ani, același tip de muscă a fost prezentat acelorași pești, legat de două nailoane cu diametru diferit 0,10mm-0,12mm (în funcție de tipul de apă și de talia medie a lipanului) și 0,16mm. 0,16mm a fost folosit pentru a compara un vârf fin cu altul aproape exagerat, conform practicii clasice a pescuitului acestui pește cu muscă uscată. O astfel de diferență de diametru era necesară pentru a obține datele cele mai clare posibil și cel mai ușor de interpretat.
După doi ani de pescuit și de cules de date rezultatele au fost următoarele:
• Numărul lipanilor capturați nu diferă în mod semnificativ atunci când utilizăm un leader cu vârf fin sau cu vârf de 0,16
• Numărul cazurilor în care lipanul nu a reacționat nu variază în mod semnificativ în funcție de diametrul vârfului
• Numărul lipanilor care urcau la suprafață pentru a mușca, dar care refuzau să înghită musca, nu se modifica în raport cu diamentrul vârfului
Concluzii
Chiar dacă e bine să rămânem prudenți întrucât experiența din sat nu e o experiență universală, rezultatele preliminare arată că diametrul vârfului leaderului are un efect mai degrabă secundar asupra numărului de lipani capturați sau, pentru a fi mai preciși, efectul diametrului este condiționat de situații foarte specifice.
Un factor important este relația dintre talia muștei și diametrul nailonului. Aceasta are loc din motive practice și care nu au legătură cu acuitatea vizuală a lipanului, ci cu modul în care musca este prezentată peștelui chiar înainte de a fi înghițită. Putem presupune că atunci când utilizăm o muscă foarte mică, de exemplui o imitație de Caenis, pe un cârlig de 18 sau 20, un vârf destul de mare ca diametru și în consecință puțin suplu, ar putea împiedica o prezentare naturală, relativa rigiditate a vârfului riscând să limiteze mișcările muștei pe suprafața apei. De aceea, cel mai important lucru în considerarea diametrului final al leaderului este tipul muștei folosite, adaptarea diametrului unui nailon la mărimea muștei folosite în vederea celei mai bune prezentări și derive, și nu o rețetă universală care să ne indice un diametru optim al vârfului leaderului.
Independent de a știi dacă nailonul joacă sau nu un rol esențial în pescuitul lipanului la muscă, întrebarea de bază este cu totul alta. Atunci când afirmăm ceva ca regulă generală, trebuie să ne bazăm pe fapte solide care să justifice afirmația respectivă. Simplele opinii nu valorează nimic, cu atât mai puțin dacă acestea sunt rezultatul câtorva observații sporadice. Mai ales în lumea pescuitului, unde variabilele care influențează numărul capturilor sunt atât de numeroase și de puțin controlabile, încât riscul de a afirma ceva fals, pe baza unei simple impresii, ar trebui să ne facă foarte prudenți... mai ales pe malul râului.
Scopul acestui articol nu este de a rezolva enigma leaderului, ci mai degrabă de a prezenta informațiile cele mai argumentate posibil, pe baza cărora putem să începem să gândim în mod concret și neutru. Capturarea unui lipan cu muscă uscată nu este legată în mod necesar de folosirea unui lider cu un diametru la vârf de 0,08mm-0,10mm, ci sunt cazuri în care acesta nu are nici o importanță. Vom încerca să abordăm relația foarte controversată între diametrul nailonului și capturi. O relație care este foarte dificil de determinat în totalitate, deoarece este practic imposibil să izolezi efectul diametrului leaderului de alte elemente ale leaderului (sau chiar exterioare acestuia) ce intervin în prezentarea muștei.
Un salt în trecut
În literatura europeană dedicată pescuitului lipanului, mai ales francezii și englezii au publicat lucrări pe această temă și au determinat această tendință destul de răspândită de a atribui o mare importanță diametrului final al leaderului. De-a lungul timpului opiniile au fost adesea difergente. Să cităm câteva exemple: Raymond Rocher în lucrarea „Confidences d'un pêcheur à la mouche” - 1971 - afirmă că un leader fin este mult mai important pentru lipan decât pentru păstrăv, deoarece lipanul are o vedere excelentă. Dacă dorim să rămânem obiectivi, ar trebui să ne întrebăm pe ce baze biologice sau de fiziologie comparată se bazează această afirmație. Și, mai ales, ce caracteristici ale ochiului lipanului ne permit să afirmăm că acesta poate diferenția între un vârf de 0,14mm și unul de 0,10mm.
Această relație nedemonstrată între acuitatea vizuală a lipanului și capacitatea sa de a distinge între diferitele diametre ale unui leader nu este un caz izolat în ultimii 30-40 de ani. Regăsim, mai mult sau mai puțin, aceleași afirmații în lucrarea „La truite et l'ombre” (1947) de Gabriel Nee și Albert Roussel. În schimb, în lucrarea ”A la mouche” (1939), Tony Burnand și Charles C. Ritz scriu despre importanța alegerii leaderului în raport cu tipul de muscă utilizată mai degrabă decât de o presupusă capacitate a lipanului de a distinge între două diametre destul de apropiate. Luând în considerare faptul că materialul folosit pentru construirea leaderului din acea perioadă era mult mai puțin sofisticat decât cel de azi, ne putem întreba de ce acest tip de afirmații s-au pierdut cu timpul, în timp ce afirmațiile care acordau o mai mare importanță fineței vârfului din motive de vizibilitate au devenit tot mai prezente. Și aceasta în ciuda opiniei lui Léonce De Boisset care, în 1941, afirma în lucrarea sa „L'ombre, poisson de sport” că deși se spune adesea că pentru a pescui lipanul trebuie să ai leader foarte fin, cu un diametru final de X5, X6 sau X7 el credea că este mai mult decât suficient să se utilizeze un X4...
La rândul lor, englezii au acordat mai puțină importanță acestei chestiuni de diametru, dacă ne raportăm la lucrări precum „Grayling” de Reg Righyni (1968), „The complete book of the grayling” de Ronald Broughton (1989) sau „Fly fishing for grayling” de John Roberts (1999). În 1895, Francis M. Walbran era și mai rațional, considerând că era mult mai important să nu-ți uiți sticla de brandy înainte de a pleca la pescuit, mai degrabă decât să te preocupi de diametrul vârfului leaderului. (Grayling and how to catch them)...
Atunci de ce să ne complicăm viața cu lideri superfini, cu recuperări interminabile și cu rupturi frecvente în cazul unor lipani cu o talie considerabilă? Suntem siguri că aceste vârfuri, resupuse invizibile, cresc șansele noastre de a păcăli un lipan?
Ce aflăm din practică
În experimentele efectuate pe o durată de doi ani, același tip de muscă a fost prezentat acelorași pești, legat de două nailoane cu diametru diferit 0,10mm-0,12mm (în funcție de tipul de apă și de talia medie a lipanului) și 0,16mm. 0,16mm a fost folosit pentru a compara un vârf fin cu altul aproape exagerat, conform practicii clasice a pescuitului acestui pește cu muscă uscată. O astfel de diferență de diametru era necesară pentru a obține datele cele mai clare posibil și cel mai ușor de interpretat.
După doi ani de pescuit și de cules de date rezultatele au fost următoarele:
• Numărul lipanilor capturați nu diferă în mod semnificativ atunci când utilizăm un leader cu vârf fin sau cu vârf de 0,16
• Numărul cazurilor în care lipanul nu a reacționat nu variază în mod semnificativ în funcție de diametrul vârfului
• Numărul lipanilor care urcau la suprafață pentru a mușca, dar care refuzau să înghită musca, nu se modifica în raport cu diamentrul vârfului
Concluzii
Chiar dacă e bine să rămânem prudenți întrucât experiența din sat nu e o experiență universală, rezultatele preliminare arată că diametrul vârfului leaderului are un efect mai degrabă secundar asupra numărului de lipani capturați sau, pentru a fi mai preciși, efectul diametrului este condiționat de situații foarte specifice.
Un factor important este relația dintre talia muștei și diametrul nailonului. Aceasta are loc din motive practice și care nu au legătură cu acuitatea vizuală a lipanului, ci cu modul în care musca este prezentată peștelui chiar înainte de a fi înghițită. Putem presupune că atunci când utilizăm o muscă foarte mică, de exemplui o imitație de Caenis, pe un cârlig de 18 sau 20, un vârf destul de mare ca diametru și în consecință puțin suplu, ar putea împiedica o prezentare naturală, relativa rigiditate a vârfului riscând să limiteze mișcările muștei pe suprafața apei. De aceea, cel mai important lucru în considerarea diametrului final al leaderului este tipul muștei folosite, adaptarea diametrului unui nailon la mărimea muștei folosite în vederea celei mai bune prezentări și derive, și nu o rețetă universală care să ne indice un diametru optim al vârfului leaderului.