Scobar la iarbă
Despre pescuitul cu alge și plante din perioada greco-romană am vorbit în articolul „Prima muscă sau A pescuit Traian în Dacia?”, menționând că pe Valea Cernei există o asemenea tradiție ale cărei origini pot fi identificate în urmă cu două milenii. Metoda practicată în prezent în regiunea Herculane are o importanță deosebită pentru istoria pescuitului, oferindu-ne indicii clare despre contextul și extinderea diverselor tehnici de pescuit în Imperiul Roman. Pe de altă parte, particularitățile acestui stil îl transformă în precursorul pescuitului cu muște artificiale. Domnul Marius Negrea, prieten și pescar desăvârșit din Drobeta Turnu Severin, mi-a vorbit pentru prima dată despre pescuitul cu alge la scobar pe Valea Cernei. Trebuie să-i mulțumim pentru documentarea și descrierea detaliată a acestei tehnici oferite în interviul următor.
Marius Negrea: Metoda de pescuit la scobar cu iarbă se folosește de către localnicii orașului Băile Herculane. Începând cu luna decembrie, temperatura apei Dunării scade sub temperatura apei râului Cerna, afluent al acesteia. Întrucât în Cerna se varsă cam toate izoarele cu apă termală din Băile Herculane, scobarul urcă pe râu până în zona orașului și poposește acolo de la sfârșitul lunii noiembrie până în martie. Este perioada în care localnicii practică acest tip de pescuit.
Făceți-ne o scurtă prezentare a metodei. Cum se leagă algele uscate de cârlig?
Marius Negrea: Se folosesc cârlige de 12-14, dar nu cele cu paletă, ci cârlige cu ochet. Nodul se face pe tijă, iar capătul superior al strunei se trage prin ochet (pe partea de interior). Astfel, se poate face o buclă între nod și ochetul cârligului, buclă în care se pune iarba respectivă, apoi se trage de strună în sus prin ochet, strângând-o acolo.
Când se recoltează și cum se usucă aceste alge?
Marius Negrea: Această iarbă folosită exclusiv la pescuitul scobarului se dezvoltă pe pietrele din apă în perioada caldă a anului. Pescarii le recoltează de acolo și, efectiv, le pun la uscat, urmând să le folosească sub formă de șuvițe în perioada de iarna.
Se utilizează metoda și vara, cu alge verzi, „proaspăt recoltate”?
Marius Negrea: Vara nu prea este scobar în zona respectivă și cred că și dacă ar fi, aceștia s-ar hrăni cu algele care cresc din abundență pe pietre. Nu cred că această metodă ar da rezultate.
Marius Negrea: În sezonul de iarnă, când acolo găsim cârduri întregi de scobar, se folosește ca nadă pentru a-l ține pe loc arpacașul fiert. Dar ca eficiență a momelilor de cârlig, iarba este pe locul I, urmată îndeaproape de bucățele de 2 cm de macaroane fierte. Uneori se mai prinde și cu viermuș alb, dar destul de rar. Eu am încercat pe feeder, cu nadă foarte bună și viermuș, dar am prins numai mărunțis... oblete, clenișori și moioagă. Cel mai bun stil rămâne la bolognesa, la plută, pe târâială, cu iarbă la cârlig. Decembrie este luna în care se prinde cel mai bine, dar și ianuarie dacă este suficient de rece.
Ar da rezultate un montaj, un fel de muscă, în care să se folosească în locul algelor uscate anumite materiale naturale sau sintetice care să le imite?
Marius Negrea: Cred că folosirea unui dubbing în locul ierbii ar păcăli scobarul. Poate că există și alte materiale care imită mai bine această iarbă, însă nu știu care ar putea fi.