3 păianjeni în amonte
În urmă cu 150 de ani, William Clouston Stewart a scris celebra carte „The Practical Angler; or The Art of Trout-Fishing More Particularly Applied to Clear Water”. Lucrarea s-a dorit o prezentare a unei metode de pescuit în condițiile dificile ale unei ape limpezi, însă implicațiile ei au fost mult mai importante și mai numeroase. Pescuitul muștelor ude în amonte se bucură astăzi de numeroși și dedicați practicanți, existând fani ai stilului pe toate continentele. Am asistat la revitalizarea muștelor ude de tip spider, prezente în Anglia încă de pe vremea romanilor, s-au scris o mulțime de lucrări de către mari autori precum Sylvester Nemes sau Oliver Edwards, avem încercări de extindere a stilului pentru somon, știucă sau pescuitul în lacuri.
Stewart a descris în cartea sa stilul propus și a adus multiple argumente în favoarea acestuia, dar faptul că l-a practicat cu atât de mare succes a contribuit decisiv la impunerea lui.
Pe de altă parte, Stewart poate fi considerat și ca un precursor al curentului minimalist. Titlul cărții este The Practical Angler, iar în primele pagini găsim o descriere a pescarului deschis inovației din acele zile: „Cu o lansetă ușoară, de o singură mână, și câteva muște, el poate călători din loc în loc și poate prinde păstrăv oriunde acesta se găsește”.
O bună parte din reputația lui Stewart se datorează folosirii muștelor de tip spider. „În zilele însorite, păstrăvul poate fi observat în apa mică, care, la prima vedere, abia pare că îi acoperă. În asemenea împrejurări, ei vor lua adesea un spider, dacă pescarul stă neobservat și aruncă ușor muștele deasupra lor”.
Stewart consideră că, din cele două clase de muște artificiale descrise de el, numai cele cu aripi merită numele de muște. Celelalte sunt denumite păianjeni (en. spider).
El consideră că aceste muște nu seamănă cu nici una dintre insecte, poate doar cu păianjenii, ceea ce este implauzibil. Aceste imitații sunt considerate mult mai eficiente decât muștele cu aripi, fiind foarte puține cazuri în care ultimele sunt mai atractive.
Stewart pune succesul păianjenilor pe seama faptului că acul este mai bine mascat, iar prin folosirea la legare a penelor flexibile, curenții de apă mișcă fibrele gulerului, ceea ce le dă aparența de viață.
Singurul dezavantaj este că fibrele păianjenilor sunt foarte fine și sunt distruse ușor de dinții păstrăvului, astfel încât după 10-15 capturi trebuie schimbată musca.
În finalul cărții găsim descrierea a trei muște de tip spider, considerate cele mai eficiente și care dau rezultate foarte bune tot timpul anului...
Stewart a descris în cartea sa stilul propus și a adus multiple argumente în favoarea acestuia, dar faptul că l-a practicat cu atât de mare succes a contribuit decisiv la impunerea lui.
Pe de altă parte, Stewart poate fi considerat și ca un precursor al curentului minimalist. Titlul cărții este The Practical Angler, iar în primele pagini găsim o descriere a pescarului deschis inovației din acele zile: „Cu o lansetă ușoară, de o singură mână, și câteva muște, el poate călători din loc în loc și poate prinde păstrăv oriunde acesta se găsește”.
O bună parte din reputația lui Stewart se datorează folosirii muștelor de tip spider. „În zilele însorite, păstrăvul poate fi observat în apa mică, care, la prima vedere, abia pare că îi acoperă. În asemenea împrejurări, ei vor lua adesea un spider, dacă pescarul stă neobservat și aruncă ușor muștele deasupra lor”.
Stewart consideră că, din cele două clase de muște artificiale descrise de el, numai cele cu aripi merită numele de muște. Celelalte sunt denumite păianjeni (en. spider).
El consideră că aceste muște nu seamănă cu nici una dintre insecte, poate doar cu păianjenii, ceea ce este implauzibil. Aceste imitații sunt considerate mult mai eficiente decât muștele cu aripi, fiind foarte puține cazuri în care ultimele sunt mai atractive.
Stewart pune succesul păianjenilor pe seama faptului că acul este mai bine mascat, iar prin folosirea la legare a penelor flexibile, curenții de apă mișcă fibrele gulerului, ceea ce le dă aparența de viață.
Singurul dezavantaj este că fibrele păianjenilor sunt foarte fine și sunt distruse ușor de dinții păstrăvului, astfel încât după 10-15 capturi trebuie schimbată musca.
În finalul cărții găsim descrierea a trei muște de tip spider, considerate cele mai eficiente și care dau rezultate foarte bune tot timpul anului...
Cârlig: 14-18
Corp: mătase maro, Pearsall 17
Hackle: pană de graur (Sturnus vulgaris), mascul, culoare neagră cu irizații verzi
Cârlig: 14-18
Corp: matase galbenă, Pearsall 4
Hackle: pană de cristei (Crex Crex), de culoare roșiatică, de pe exteriorul aripii
Cârlig: 14-18
Corp: mătase galbenă, Pearsall 4
Hackle: pană cenușie de pe exteriorul aripii de fluierar (Charadrius pluvialis) sau de pe interiorul aripii de graur
Tehnica legării muștelor de tip spider (imagini: http://mulhonken.blogspot.com )
- începem rotirea firului de mătase, care este cerat în prealabil, spiră lângă spiră; astfel, formăm corpul muștei, pornind de mai sus de mijlocul tijei spre vârf
- se prinde pana la început tijei, precum în imagine
- prindem vârful penei și firul cu o mică pensetă ce are fixată pe una dintre fălci un mic tub de cauciuc pentru o mai bună priză
- se rotește cu grijă firul și pana, prinse cu penseta, până când fibrele penei se poziționează ca în imaginea alăturată
- se înfășoară pe ac, 5-8 spire;
- se desprinde ușor pana din pensetă și mai înfășurăm câteva spire pentru a fixa vârful penei de cârlig
- tăiem porțiunea de pană rămasă și efectuăm nodul;
- se pune o picătură de lac pentru a fixa nodul;
- se observă ca nodul se efectuează la finalul corpului muștei și nu la început
Construirea unui leader pentru pescuitul în amonte cu trei muște de tip spider
Oliver Edwards prezentând trei metode de pescuit la muscă udă și susținerea metodei pescuitului muștelor de tip spiders în amonte