Stacks Image 12

Tomás Gil despre cocoșul de León

În Manuscrisul de la Astorga din 1624 este descris pentru prima dată cocoșul de León cu cele două varietăți ale sale, indio și pardo, găsim detalii despre penele folosite și modul de legare a 38 de muște artificiale, cu un grad de complexitate care fascinează și astăzi.

Textura, flexibilitatea, claritatea, strălucirea și coloritul penelor cocoșului de León le-au făcut celebre în întreaga lume. Folosite atât în legarea muștelor tradiționale leoneze, cât și pentru imitațiile moderne, uscate, ude sau nimfe, acestea par să fie de neînlocuit pentru mulți dintre pescari.

Dacă în perioada romană se vorbea despre o pasăre crescută în nord-estul Spaniei ale cărei pene sunt folosite pentru pescuit, iar în urmă cu 400 de ani cocoșul de León era prezentat pe larg în Manuscrisul de la Astorga, la ora actuală mai sunt 1000 de exemplare, estimându-se că această rasă o să dispără în următorii 10-15 ani.

În interviul pe care ni l-a acordat, dl. Tomás Gil, crescător și pescar din La Cándana de Curueño, ne introduce în istoria cocoșului de León, ne arată calitățile cu totul speciale ale penelor acestuia și face o evaluare a situației actuale…

Din păcate, în viitorul nu foarte îndepărtat, despre cocoșul de León se va vorbi la trecut.