Ceară de legat muște
Ceara este unul dintre cele mai vechi accesorii folosite în legarea muștelor artificiale, fiind probabil adoptată de la cei care prelucrau pielea. Încălțămintea și hainele din piele ale lui Ötzi, mumia descoperită în Tirol ce datează de 5300 de ani, au fost cusute cu sfoară trecută printr-un amestec de ceară și gudron de lemn.
Multă vreme „tying wax” și „shoemaker wax” erau sinonime. Bucata de ceară neagră din atelierul cizmarului era prezentă și pe masa celui care lega muște. Fermitatea nodului, rezistența la putrezire, ținerea compactă a fibrelor firului, priza oferită la contactul cu alt material... acestea erau proprietăți comune căutate de muscar sau de cel care confecționa încălțăminte.
Materialele pentru legat muște și modelele de imitații au evoluat și s-au diversificat extrem de mult în ultima sută de ani, ceea ce a condus la folosirea din ce în ce mai restrânsă a cerii pentru legat muște. Amestecul de ceară de albine, sacâz și untură recomandat de Leisenring pentru legarea flymphs-urilor este la fel de uitat ca și imitațiile inventate de el. Doar cei care leagă muște clasice, în special păianjeni, utilizează uneori tradiționalele amestecuri de ceară. Firma Veniard și câteva persoane mai comercializează astăzi așa ceva.
Multă vreme „tying wax” și „shoemaker wax” erau sinonime. Bucata de ceară neagră din atelierul cizmarului era prezentă și pe masa celui care lega muște. Fermitatea nodului, rezistența la putrezire, ținerea compactă a fibrelor firului, priza oferită la contactul cu alt material... acestea erau proprietăți comune căutate de muscar sau de cel care confecționa încălțăminte.
Materialele pentru legat muște și modelele de imitații au evoluat și s-au diversificat extrem de mult în ultima sută de ani, ceea ce a condus la folosirea din ce în ce mai restrânsă a cerii pentru legat muște. Amestecul de ceară de albine, sacâz și untură recomandat de Leisenring pentru legarea flymphs-urilor este la fel de uitat ca și imitațiile inventate de el. Doar cei care leagă muște clasice, în special păianjeni, utilizează uneori tradiționalele amestecuri de ceară. Firma Veniard și câteva persoane mai comercializează astăzi așa ceva.
3 fire de mătase Pearsall (roșu-11A, galben-5 și verde-18). Stânga - neceruit; Centru - ceruit cu amestec de ceară brută & sacâz, vezi rețeta I; Dreapta - ceruit cu amestec ce conține gudron de Norvegia, vezi rețeta III, varianta 2
Cerurile tradiționale pot fi folosite la dubbing, însă ele sunt utilizate în special pentru textura conferită firului, a nuanțelor pe care acesta îl ia, a fermității montajului. Modificarea subtilă a nuanțelor unui fir care a fost ceruit și faptul că acesta absoarbe mai greu apa sunt folosite atât de pescarii la uscată, cât și de cei la udă sau la nimfe. Firul de montaj ceruit își păstrează culoarea, forma bine definită și transparanța vreme îndelungată după primul contact cu apa. Ceruirea poate fi făcută superficial sau puternic - caz în care trecem firul de mai multe ori peste blocul de ceară, apoi printre două degete pentru a uniformiza pelicula de ceară.
Discuțiile sunt lungi, dar aici vreau să vă prezint trei „rețete tradiționale” de ceară pentru legat muște, amestecuri ce le puteți face ușor și testa în sezonul de legat muște. Veți putea constata cu ușurință diferențele și probabil veți fi plăcut surprinși de proprietățile firului de montaj care a fost ceruit.
Materialele necesare sunt ceara de albine (brută sau rafinată), sacâz (colofoniu), ulei de in rafinat (să nu fie fiert!), gudron de Norvegia - în engleză pine tar, substanță obținută prin carbonizarea în condițiile lipsei de oxigen a lemnului de pin.
Dacă primele materiale pot fi obținute ușor de la magazinele cu materiale pentru pictură, gudronul de Norvegia se găsește puțin mai greu, putând fi comandat de pe internet sau de la cei care comercializează produse hipice - ex. Decathlon sau farmacie veterinară - fiind folosit la îngrijirea cailor.
Nu folosiți produse tip spray, diluate sau gudron obținut din coajă de mesteacăn, coceni de porumb etc. Gudronul de Norvegia este o substanță vâscoasă, cu un puternic miros de lemn ars.
3 tipuri de ceară: brută, prelucrată și extra-rafinată
Sacâz sau colofoniu
Ulei de in rafinat
Gudron de Norvegia (eng. pine tar), comercializat ca produs pentru îngrijirea cailor
Trei rețete:
I. Ceară de albine natur & sacâz
O parte ceară de albine neprocesată și două părți sacâz. Folosim ceară de albine neprocesată, deoarece aceasta conține anumite substanțe organice - urme de miere și compuși ce dispar prin rafinare. Rezultă un amestec tare.
Este folosită în special vara, devine plastică la temperaturi de peste 32C. La temperatura camerei se încălzește în mână înainte de ceruirea firului. O folosim pentru ceruirea firului fără a-i schimba nuanța sau și în realizarea unui dubbing fin.
II. Ceară de albine & sacâz & ulei de in
3 părți ceară, 9 părți sacâz, 1 parte ulei de in rafinat
Ceara poate fi rafinată, tip pastiluțe, existentă la magazinele cu materiale pentru pictură. Folosirea cerii extra-rafinate și a sacâzului extra-rafinat duce la obținerea unui amestec foarte deschis la culoare.
Amestecul ce rezultă are consistența unei plastiline la temperatura camerei, devine mai maleabil prin încălzirea în plamă, ceruirea firului se realizează foarte ușor. Poate fi folosit și la realizarea dubbing-urilor fine sau medii. Dacă dorim un amestec de o consistență mai tare și mai lipicioasă, creștem cantitatea de sacâz (de exemplu: 7 părți sacâz, 2 părți ceară, 1 parte ulei de in - rezultă o consistență tare), dacă vrem să obținem un amestec mai maleabil și mai puțin lipicios atunci creștem cantitatea de ceară.
I. Ceară de albine natur & sacâz
O parte ceară de albine neprocesată și două părți sacâz. Folosim ceară de albine neprocesată, deoarece aceasta conține anumite substanțe organice - urme de miere și compuși ce dispar prin rafinare. Rezultă un amestec tare.
Este folosită în special vara, devine plastică la temperaturi de peste 32C. La temperatura camerei se încălzește în mână înainte de ceruirea firului. O folosim pentru ceruirea firului fără a-i schimba nuanța sau și în realizarea unui dubbing fin.
II. Ceară de albine & sacâz & ulei de in
3 părți ceară, 9 părți sacâz, 1 parte ulei de in rafinat
Ceara poate fi rafinată, tip pastiluțe, existentă la magazinele cu materiale pentru pictură. Folosirea cerii extra-rafinate și a sacâzului extra-rafinat duce la obținerea unui amestec foarte deschis la culoare.
Amestecul ce rezultă are consistența unei plastiline la temperatura camerei, devine mai maleabil prin încălzirea în plamă, ceruirea firului se realizează foarte ușor. Poate fi folosit și la realizarea dubbing-urilor fine sau medii. Dacă dorim un amestec de o consistență mai tare și mai lipicioasă, creștem cantitatea de sacâz (de exemplu: 7 părți sacâz, 2 părți ceară, 1 parte ulei de in - rezultă o consistență tare), dacă vrem să obținem un amestec mai maleabil și mai puțin lipicios atunci creștem cantitatea de ceară.
1 parte ceară, 3,3 părți sacâz, 1,5 părți gudron de Norvegia
Gudronul de Norvegia se găsește în mod uzual sub formă lichidă. Inițial, acesta se pune într-un recipient și se încălzește ușor până când începe să scoată mici bule de gaz. Cel mai bine faceți acest lucru afară, pentru că se degajă un miros pătrunzător de lemn ars. Îl amestecăm continuu, căutând să menținem temperatura constantă, pentru ca acesta să nu fiarbă puternic sau să iasă mult fum. Practic, se evaporă fracțiile ușoare din gudron, pentru ca acesta să devină mai consistent. Când ajungem la 80% din greutatea inițială a gudronului pus în recipient, adăugăm sacâzul și ceara.
- Dacă amestecul iese prea lipicios, retopim și adăugăm ceară pînă la 0,5 părți (vom avea 1,5 ceară, 3,3 părți sacâz, 1,2 părți gudron fiert - respectiv 80% din gudronul pus inițial la fiert).
- Dacă amestecul iese prea moale, creștem cantitatea de sacâz cu până la 0,7 părți (vom avea astfel 1 parte ceară, 4 părți sacâz, 1,2 părți gudron fiert - respectiv 80% din gudronul pus inițial la fiert)
Obs: Dacă găsiți gudronul sub formă solidă, proporția este de 0,33 părți ceară, 1 parte sacâz, 2 părți gudron. Amestecul se realizează fără a fierbe în prealabil gudronul și a-i scădea greutatea la 80% prin evaporarea fracțiilor mai ușoare.
Varianta 2:
Dacă dorim obținerea unui amestec mai consistent decât al unei plastiline în condițiile temperaturii camerei, puțin lipicios și cu acțiune de colorare a firului de montaj mai delicată se folosesc următoarele proporții:
1,5 părți ceară, 3,3 părți sacâz și 1 parte gudron de Norvegia pe care-l fierbem inițial, conform descrierii de mai sus, până când ajunge la greutatea de 0,8 părți (80%). Amestecul realizat astfel se poate folosi comod vara, când temperatura este ridicată sau când dorim o ceruire foarte ușoară a firului.
Mod de preparare:
Dacă ceara este în bucată compactă se mărunțește.
Recipientul nu se încălzește la flacără directă.
Inițial se pune la topit sacâzul, se adaugă apoi ceara. Temperatura se ridică ușor și trebuie controlată astfel încât substanțele să nu fiarbă sau să scoată fum. Uleiul de in se adaugă ultimul. Se amestecă în mod continuu, se omogenizează și se toarnă într-un recipient cu apă rece.
În cazul amestecului ce conține gudron de Norvegia, se încălzește inițial gudronul până când acesta scade la 80% din cantitatea inițială. Se adaugă sacâzul, apoi ceara. Se amestecă în mod continuu, se omogenizează foarte bine și se toarnă, de asemenea, într-un recipient cu apă rece.
Dacă dorim obținerea unui amestec mai consistent decât al unei plastiline în condițiile temperaturii camerei, puțin lipicios și cu acțiune de colorare a firului de montaj mai delicată se folosesc următoarele proporții:
1,5 părți ceară, 3,3 părți sacâz și 1 parte gudron de Norvegia pe care-l fierbem inițial, conform descrierii de mai sus, până când ajunge la greutatea de 0,8 părți (80%). Amestecul realizat astfel se poate folosi comod vara, când temperatura este ridicată sau când dorim o ceruire foarte ușoară a firului.
Mod de preparare:
Dacă ceara este în bucată compactă se mărunțește.
Recipientul nu se încălzește la flacără directă.
Inițial se pune la topit sacâzul, se adaugă apoi ceara. Temperatura se ridică ușor și trebuie controlată astfel încât substanțele să nu fiarbă sau să scoată fum. Uleiul de in se adaugă ultimul. Se amestecă în mod continuu, se omogenizează și se toarnă într-un recipient cu apă rece.
În cazul amestecului ce conține gudron de Norvegia, se încălzește inițial gudronul până când acesta scade la 80% din cantitatea inițială. Se adaugă sacâzul, apoi ceara. Se amestecă în mod continuu, se omogenizează foarte bine și se toarnă, de asemenea, într-un recipient cu apă rece.
Amestecul se lasă să se răcească în apă 1-2 minute, până devine călduț, se manipulează cu atenție pentru că în interior exista încă ceară fierbinte. Îl întindem ușor, apoi suprapunem capetele. Repetăm operațiunea până la omogenizarea completă... câteva minute bune. Dacă amestecul devine prea lipicios, umezim mâinile cu apă.
La sfârșit îl modelăm în sferă sau în forma pe care o preferăm, îl învelim în folie de plastic și îl păstrăm într-un loc ferit de căldură.
