PESCUIT LA MUSCĂ

De ce pescuim noi cu undița? De ce nu facem un sport din mreajă și pleașcă și din crîsnic? A arunca pleașca, de pildă, e o artă nu mai prejos decît aceea pe care o cer multe dintre sporturile clasice, și apoi, ce belșug de pește! Ea e neasemănat mai presus de undiță, lîngă care, cum ne învață zicătoarea, omul rămîne flămînd ca și lîngă rîșnița de mălai. Probleme de ocrotire? Dar oamenii neglijau pleașca și mînuiau din plăcere undița cu mult mai înainte decît să se fi statornicit în legi și în conștiințe necesitatea ocrotirii peștilor nobili. Care e oare farmecul undiței sărace față de celelalte unelte, mult mai darnice? Este fără îndoială și finețea mai mare a meșteșugului, și variația infinită a mișcărilor și a problemelor de rezolvat, dar mai cred că ceea ce ademenește, chiar fără să ne dăm seama, e tocmai miraculoasa degajare a spiritului, care ne îngăduie ca ore întregi, o zi întreagă, să lăsăm gîndul să fluture, fără frîu și fără încordare, într-o hoinăreală de albină care se oprește cînd pe o floare galbenă, cînd pe petalele uneia albe, care intră și zăbovește în caliciul adînc al aceleia cu mierea ce-i place și abia atinge pe cealaltă. Din toate florile pe care le-am mîngîiat într-o asemenea zi de pe malul apei, nu aducem acasă decît doar o picătură de nectar sufletesc.