Dapping - scurtă introducere
În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Şi de chipul lor pătrunsă,
Faţa lacului e sură...
„Lacul” - George Topârceanu
Dintr-o parte străbătură
Şi de chipul lor pătrunsă,
Faţa lacului e sură...
„Lacul” - George Topârceanu
Conform dicționarului Oxford, dap și dapping derivă din dab, termen ce apare în jurul anului 1300 și semnifică o atingere ușoară sau contact ușor, de scurtă durată. De asemenea, este folosit și pentru a denumi un mod de pescuit devenit tradițional pe lacurile din Scoția și Irlanda.
Practicat din cele mai vechi timpuri, prima mențiune a acestui mod de pescuit apare la Isaak Walton în celebra lucrare The Compleat Angler, unde se referă la pescuitul muștei de St. Mark (Bibio marci): „cu aceasta, sau cu un greiere, stând în spatele unui copac sau într-o groapă adâncă pentru a nu fi văzut, trebuie să atingi ușor [dape] apa, făcând să se miște pe suprafața apei ca și cum ar fi vie...”
Din secolul al XIX-lea, dapping-ul a fost rafinat și este asociat cel mai adesea cu pescuitul păstrăvului pe lac, practicat în mod special din barcă. Pe scurt, dapping-ul este o metodă de pescuit mai puțin dinamică, folosind o lansetă lungă, ținută în poziție ridicată, de firul acesteia fiind legat un șnur din mătase artificială neîmpletită, de maxim aceeași lungime cu lanseta, continuându-se cu un leader și o muscă uscată. Șnurul de mătase neîmpletită este antrenat de vânt și imprimă imitațiilor ținute pe suprafața apei o mișcare specifică insectelor din familia Tipulidae sau Efemeridae ce-și depun ouăle prin atingerea repetată a luciului de apă.
Metoda este privită cu dispreț de unii ca fiind cel mai simplist mod de a pescui (vezi și logo-ul unei campanii Tenkara USA: „Tenkara is not dapping!”), alții o privesc ca pe o adevărată artă, cea mai bună metodă de a prezenta imitațiile de tipulide sau efemeride. Entuziaștii metodei o folosesc pentru prezentarea imitațiilor insectelor amintite nu doar din barcă, ci și de pe malurile lacurilor sau ale râurilor mari. Mișcarea imprimată imitației de șnurul antrenat de vânt este similară cu cea a insectelor și mult mai adecvată decât prezentarea statică a unei muște uscate sau a unei ude recuperate.
Practicat din cele mai vechi timpuri, prima mențiune a acestui mod de pescuit apare la Isaak Walton în celebra lucrare The Compleat Angler, unde se referă la pescuitul muștei de St. Mark (Bibio marci): „cu aceasta, sau cu un greiere, stând în spatele unui copac sau într-o groapă adâncă pentru a nu fi văzut, trebuie să atingi ușor [dape] apa, făcând să se miște pe suprafața apei ca și cum ar fi vie...”
Din secolul al XIX-lea, dapping-ul a fost rafinat și este asociat cel mai adesea cu pescuitul păstrăvului pe lac, practicat în mod special din barcă. Pe scurt, dapping-ul este o metodă de pescuit mai puțin dinamică, folosind o lansetă lungă, ținută în poziție ridicată, de firul acesteia fiind legat un șnur din mătase artificială neîmpletită, de maxim aceeași lungime cu lanseta, continuându-se cu un leader și o muscă uscată. Șnurul de mătase neîmpletită este antrenat de vânt și imprimă imitațiilor ținute pe suprafața apei o mișcare specifică insectelor din familia Tipulidae sau Efemeridae ce-și depun ouăle prin atingerea repetată a luciului de apă.
Metoda este privită cu dispreț de unii ca fiind cel mai simplist mod de a pescui (vezi și logo-ul unei campanii Tenkara USA: „Tenkara is not dapping!”), alții o privesc ca pe o adevărată artă, cea mai bună metodă de a prezenta imitațiile de tipulide sau efemeride. Entuziaștii metodei o folosesc pentru prezentarea imitațiilor insectelor amintite nu doar din barcă, ci și de pe malurile lacurilor sau ale râurilor mari. Mișcarea imprimată imitației de șnurul antrenat de vânt este similară cu cea a insectelor și mult mai adecvată decât prezentarea statică a unei muște uscate sau a unei ude recuperate.
* O mulinetă cu tambur mobil mare - de muscă sau tip centerpin - utilă, având în vedere recuperarea rapidă a firului după momentul înțepării.
* Firul de pe mulinetă poate fi monofilament de 0,25-0,30 mm sau fir textil.
* O lansetă lungă, între 14 și 19 picioare, ușoară, sensibilă și cu acțiune rapidă. Putem folosi lansete lungi de două mâini utilizate în pescuitul somonului sau lansete dedicate stilului, comercializate la un preț mult mai accesibil - vezi Greys Prodigy VX Specialist Float sau Stillwater Pro Unbreakable Dapping Rod.
* Linie din mătase artificială brută, neîmpletită, ce antrenează în vânt musca artificială și determină mișcarea acesteia pe luciul de apă. Este elementul care, în esență, conferă specificitate acestei metode.
* Leader din monofilament de 0,20 - 0,30 mm, în funcție de greutatea peștilor așteptați.
* Muscă legată pe cârlige 8-10 cu tijă lungă, imitații ale insectelor adulte din familia Tipulidae sau ale efemeridelor.
De monofilamentul sau firul textil aflat pe mulinetă prindem o bucată din linia de mătase brută ce va acționa în vânt precum o velă.
Nodul trebuie făcut discret pentru a trece ușor prin inelele mici.
Lungimea mătăsii variază în funcție de lungimea lansetei, locul de pescuit și, desigur, de preferințele individuale.
Cel mai adesea se recomandă ca linia de mătase brută să nu depășească lungimea lansetei și, deoarece este neîmpletită, se fac pe ea noduri din 90 în 90 cm pentru a nu se desface excesiv pe parcursul zilei de pescuit.
Leaderul este din monofilament, iar lungimea acestuia este în funcție de viteza vântului:
- 1 m pentru vânt între 7 și 15 km/h
- 1,8 m pentru vânt între 15 și 25 km/h
- 2,5 m pentru vânt între 25 și 35 km/h
- 12-15 m de leader la 40 km/h, linia de mătase brută mulinată, adesea pescuind în tandem, cu o nimfă ușoară sau cu o udă ce joacă rol de mini-ancoră. Nimfa sau uda este legată de musca uscată și face ca aceasta să nu se ridice în exces de pe suprafața apei permițând un control mai bun. Desigur, prezentarea și jocul imitației au de suferit în momentul în care se pescuiește în tandem.
Prezentarea și controlul:
Indiferent de musca aleasă, aceasta trebuie să fie menținută uscată pe întreaga durată a partidei de pescuit. Prezentarea este de succes atunci când musca este într-adevăr uscată. Când devine udă, începe să se târască pe suprafața apei, fiind astfel puțin atractivă pentru pești. Pentru a usca musca nu putem folosi lansări false, ci sunt necesare produse destinate uscării, precum iască și soluțiile de uscare tip silica gel sau pentru gresare.
Există mai multe tehnici pentru a controla linia în vânt, dar esențial este ca imitația să danseze pe suprafața apei la fel cum semințele de păpădie se rostogolesc pe apă. Desigur, cel mai ușor este un vânt de intensitate mică, ce suflă constant, fără intensificări bruște. Vântul trebuie să bată din spate.
A - În primă fază linia este întinsă în direcția vântului, musca atinge apa, iar lanseta este ținută într-un unghi de cca 30 grade față de orizontală. Lanseta este mișcată ușor într-o parte, ceea ce face ca musca să avanseze contra vântului, lateral și spre barcă.
B - Întoarcem lanseta, astfel încât linia de mătase să formeze o buclă ce nu prinde foarte mult vânt, existând altfel pericolul ca musca să se ridice în aer. Pentru ca linia să nu prindă foarte mult din curentul de aer, se lasă vârful lansetei în jos.
C - Ușor, începem să ridicăm lanseta și să o mișcăm în direcția opusă. Linia va prinde din ce în ce mai mult vânt, iar imitația evoluează spre larg și în sensul curentului de aer. Este o evoluție rapidă, ceea ce face ca această fază să dureze mai puțin. Când linia este întinsă pe direcția vântului, reîncepem faza A, iar imitația își va schimba sensul de deplasare. De obicei în acest moment apare atacul.
Există diferite sfaturi cu privire la modul de înțepare a peștelui. Toate au un punct comun: nu se înțeapă imediat, se lasă 1- 3 secunde pentru ca peștele să se orienteze spre fundul lacului, altfel existând riscul ca musca să-i fie smulsă din gură.
Există mai multe tehnici pentru a controla linia în vânt, dar esențial este ca imitația să danseze pe suprafața apei la fel cum semințele de păpădie se rostogolesc pe apă. Desigur, cel mai ușor este un vânt de intensitate mică, ce suflă constant, fără intensificări bruște. Vântul trebuie să bată din spate.
A - În primă fază linia este întinsă în direcția vântului, musca atinge apa, iar lanseta este ținută într-un unghi de cca 30 grade față de orizontală. Lanseta este mișcată ușor într-o parte, ceea ce face ca musca să avanseze contra vântului, lateral și spre barcă.
B - Întoarcem lanseta, astfel încât linia de mătase să formeze o buclă ce nu prinde foarte mult vânt, existând altfel pericolul ca musca să se ridice în aer. Pentru ca linia să nu prindă foarte mult din curentul de aer, se lasă vârful lansetei în jos.
C - Ușor, începem să ridicăm lanseta și să o mișcăm în direcția opusă. Linia va prinde din ce în ce mai mult vânt, iar imitația evoluează spre larg și în sensul curentului de aer. Este o evoluție rapidă, ceea ce face ca această fază să dureze mai puțin. Când linia este întinsă pe direcția vântului, reîncepem faza A, iar imitația își va schimba sensul de deplasare. De obicei în acest moment apare atacul.
Există diferite sfaturi cu privire la modul de înțepare a peștelui. Toate au un punct comun: nu se înțeapă imediat, se lasă 1- 3 secunde pentru ca peștele să se orienteze spre fundul lacului, altfel existând riscul ca musca să-i fie smulsă din gură.
Daddy-long-legs sau Crane fly sunt muște tradiționale scoțiene și irlandeze folosite în pescuitul pe lac. Practic, aceste muște sunt nedespărțite de stilul de pescuit prezentat aici.
Ele imită diferite specii ale familiei Tipulidae, ce pot fi văzute pe lacuri și râuri cel mai adesea la sfârșitul verii și începutul toamnei. Insectele adulte au o durată de viață de 10-15 zile.
În mod comun, femelele depun ouăle în zone umede sau pe aglomerațiile de alge, dar există și specii ce depun ouăle direct pe suprafața apei.
Prezența în număr foarte mare în zona râurilor și lacurilor nu lasă peștii indiferenți, iar imitațiile acestora sunt eficiente în perioada de zbor din an.
În final...
Pe lac sau o apă mare, după păstrăvi sau cleni, încercați stilul și câteva din imitațiile tradiționale asociate cu aceasta.
În ciuda etichetărilor negative, făcute în mod special de susținătorii purismului propăvăduit de Halford, dapping-ul oferă unele dintre cele mai spectaculoase partide de pescuit, iar prin promovarea acestui stil, adesea marginalizat sau uitat, muscăritul câștigă extrem de mult.