Dancing Caddis
Dancing Caddis este una dintre cele mai eficiente și revoluționare imitații pe care a propus-o Gary LaFontaine la începutul anilor '80 în celebra sa carte Caddisflies. Modelul prezintă două caracteristici importante: pe de o parte este libertatea de mișcare pe suprafața apei conferită de poziționarea cârligului cu vârful în sus, astfel încât acesta nu mai acționează ca o ancoră prin străpungerea peliculei de apă, pe de altă parte, abdomenul imitației presează apa, ceea ce o face foarte vizibilă pentru păstrăv.
„O imitație legată pe un cârlig întors poate fi eficientă pentru toate trichopterele adulte, atât cele care se odihnesc sprijinite pe marginile aripilor și corp, cât și cele care patinează pe apă. Prin lipsa cârligului care să interfereze, musca poate imita caracteristicile importante ale insectelor care sunt duse liber de curent sau a celor care se mișcă.”
Reunirea celor două trăsături în cadrul aceluiași pattern determină o eficacitate crescută. Trichopterele sunt mult mai dinamice pe apă comparativ cu efemeridele sau muștele de piatră, au un comportament variat și complex, modul de prezentare a imitațiilor este diferit.
„Musca s-a dovedit foarte eficientă atât în prezentările libere, cât și în cele conduse, eliminând multe dintre refuzurile frustrante ale păstrăvilor mofturoși. A dat aceleași rezultate ca imitațiile prinse în pelicula de apă pentru peștii ce se hrăneau cu femele pasive de trichopteră, dar și ca imitațiile ce stau sus pe suprafața apei pentru peștii ce se hrăneau selectiv cu femele active de trichopteră.”
„O imitație legată pe un cârlig întors poate fi eficientă pentru toate trichopterele adulte, atât cele care se odihnesc sprijinite pe marginile aripilor și corp, cât și cele care patinează pe apă. Prin lipsa cârligului care să interfereze, musca poate imita caracteristicile importante ale insectelor care sunt duse liber de curent sau a celor care se mișcă.”
Reunirea celor două trăsături în cadrul aceluiași pattern determină o eficacitate crescută. Trichopterele sunt mult mai dinamice pe apă comparativ cu efemeridele sau muștele de piatră, au un comportament variat și complex, modul de prezentare a imitațiilor este diferit.
„Musca s-a dovedit foarte eficientă atât în prezentările libere, cât și în cele conduse, eliminând multe dintre refuzurile frustrante ale păstrăvilor mofturoși. A dat aceleași rezultate ca imitațiile prinse în pelicula de apă pentru peștii ce se hrăneau cu femele pasive de trichopteră, dar și ca imitațiile ce stau sus pe suprafața apei pentru peștii ce se hrăneau selectiv cu femele active de trichopteră.”
Esențial pentru succesul acestui pattern este cârligul cu o formă specială. Inițial LaFontaine își construia singur cârligele, ulterior a utilizat modelul apărut pe piață Swedish Dry Fly Hook. Sunt câteva decenii de când acesta nu s-a mai produs, putând fi achiziționat cu dificultate de la cei care mai au stocuri. Este probabil și cauza pentru care Dancing Caddis este un model uitat, în ciuda extraordinarei sale eficiențe. Vestea bună este că firma Gamakatsu a reluat producerea acestor cârlige în seria C16-B.
Musca se leagă de la începutul curburii, corpul fiind din dubbing de diferite culori și nuanțe (galben, oliv, crem, brun, orange) sau fibre din pană de păun, peste care punem câteva spire de fir de mătase sau fir metalic subțire.
Aripile sunt fibre din blană de cerb (brun, brun înspicat, gri închis, negru, gri deschis, mix brun și galben deschis, alb etc.), legate de punctul cel mai înalt al cârligului, ulterior trecem ața de montaj în așa fel încât vârful cârligului să fie deasupra aripilor, evitând astfel rateurile la înțepare. Fibrele stau de-o parte și de alta a corpului, cele de deasupra fiind îndepărtate. Zona de sub vârful cârligului trebuie să fie liberă.
Gulerul este din pană de cocoș (roșu, ginger, negru gri, alb, brun deschis), se leagă pe curbură, fibrele de jos fiind tăiate tangent la corp, pentru a permite așezarea acestuia pe apă.
Modelul legat întotdeauna cu aripi albe și guler din pană de cocoș ale cărei fibre sunt colorate în alb, negru și roșu se numește Floater's Dancing Caddis și este recomandat pentru pescuitul pe lac. Corpul poate fi din fibre din pană de păun sau dubbing brun, crem sau gri.
Dancing Caddis reproduce multe din situațiile pe care le putem observa: masculi și femele ce patinează pe luciul de apă, desprinderi și decolări scurte precedate de o agitație puternică a aripilor, femele adulte din anumite specii ce plonjează în apă de la înălțime, învingând tensiunea superficială a peliculei și scufundându-se pentru a depune ouăle pe plantele sau pietrele de pe fundul apei, alte femele aflate în ultimul stadiu de viață ale căror aripi sunt desfăcute pe suprafața apei și care se zbat intermitent. Diferite comportamente ce produc pe suprafața apei perturbații și urme specifice, recunoscute imediat de pești.
Gary LaFontaine surprinde extrem de bine situația bipolară ce exista în acel moment, și care pare să existe și astăzi, în conceperea muștelor uscate: „Unele specii de insecte bat din aripi, altele nu. Muștele uscate, conștient sau inconștient, sunt făcute să imite una dintre cele două situații. Forma, culoarea și mărimea sunt elemente secundare ale acestei ipoteze. O muscă poate sta pe suprafața apei, susținută de guler și coadă și, pescuită activ sau pasiv, sugerează o insectă ce stă să-și ia zborul. O muscă poate sta prinsă în pelicula apei, cârligul și corpul presând prin menisc și sugerând o insectă prinsă fără speranță în apă. O muscă nu poate, desigur, să facă ambele lucruri. Sau poate?”
Dancing Caddis reușește.
Gary LaFontaine surprinde extrem de bine situația bipolară ce exista în acel moment, și care pare să existe și astăzi, în conceperea muștelor uscate: „Unele specii de insecte bat din aripi, altele nu. Muștele uscate, conștient sau inconștient, sunt făcute să imite una dintre cele două situații. Forma, culoarea și mărimea sunt elemente secundare ale acestei ipoteze. O muscă poate sta pe suprafața apei, susținută de guler și coadă și, pescuită activ sau pasiv, sugerează o insectă ce stă să-și ia zborul. O muscă poate sta prinsă în pelicula apei, cârligul și corpul presând prin menisc și sugerând o insectă prinsă fără speranță în apă. O muscă nu poate, desigur, să facă ambele lucruri. Sau poate?”
Dancing Caddis reușește.
