The Caddis and the Angler - Larry Solomon și Eric Leiser, 1977
Lucrarea „The Caddis and the Angler” scrisă de Larry Solomon și Eric Leiser, publicată în 1977 de Stackpole Books, reprezintă un punct esențial în evoluția pescuitului la muscă. Sublinierea rolului pe care-l au trichopterele în dieta salmonidelor și prezentarea modului în care imitațiile lor pot și trebuie să fie pescuite a condus la trezirea interesului față de acest subiect. Au urmat numeroase lucrări pe aceste teme ce au format un puternic curent care s-a manifestat în anii '80 și '90. Fragmentul tradus aici din introducerea informală rezumă literar și cu acuratețe principalele idei din carte și care au determinat evoluțiile ulterioare.
Cele 25 de imitații de trichoptere de mai sus sunt legate de dl. Vasile Pașca.
***
Tricopterele, o introducere informală
Am pescuit cea mai mare parte a dimineții; acum era aproape de amiază. Efemeridele au eclozat în fiecare zi de când am sosit și am prins și eliberat un număr satisfăcător de păstrăvi. Dar astăzi lucrurile erau diferite. S-au ridicat câțiva pești, însă, cu o excepție sau două, nu păreau interesați de imitațiile mele.
Am mai încercat câteva lansări fără rezultat și m-am gândit să renunț. Era normal să mă retrag. În plus, chiar dacă păstrăvului nu-i era foame, mie îmi era. Am găsit un copac cu un trunchi confortabil [...]
După o jumătate de oră, pământul tare îmi amintea cât de mult îmi lipsea confortul. Mama natură nu acționa în același fel și în zonele potrivite precum salteaua mea ortopedică. Am deschis câte un ochi, am mișcat mai întâi un picior, apoi celălalt. Când amorțeala și înțepăturile au mai dispărut, m-am uitat la râu, căutând să zăresc vreun semn de schimbare în atitudinea afișată până atunci de păstrăvi.
În schimb am văzut un alt pescar stând exact în locul pe care-l lăsasem liber mai devreme, un om înalt, mânuind o lansetă de bambus extrem de lungă. Lănsările erau ușore, fără efort. Din locul din care mă uitam râul, lanseta și pescarul formau un tot: un portret în mișcare.
Deodată are o mușcătură - un pește frumos! Cu îndemânare, păstrăvul a fost adus în minciog, iar cârligul a fost scos dintr-o mișcare. S-a îndreptat, a prins lanseta sub braț și a scos o pipă dintr-un buzunar al vestei. S-a întors cu spatele la vânt pentru a o aprinde și atunci l-am salutat din cap.
A ieșit din apă îndreptându-se către mine.
M-am gândit să încerc locul dumneavoastră cât timp dormeați, a spus acesta.
De ce nu, i-am răspuns. Cel puțin se pare că ați găsit secretul. Eu am lansat toată dimineața către peștele pe care tocmai l-ați eliberat. Oricum, la ce a mușcat?
Trichoptere, a spus bătrânul pescar și a zâmbit.
Trichoptere?
Mmm hmm, a dat el din cap.
Am știut din modul în care a răspuns că trebuie să aibă dreptate. Însă tot nu puteam pricepe. Modelul Hendrickson [imitație de Ephemerella subvaria - nt] pe care-l pescuisem în ultimele trei zile a avut succes și nu era nici motiv ca să iau în calcul o imitație de trichopteră, însă...
O mică surpriză, nu-i așa? a spus el. Mai ales că nu am avut decât efemeride în ultimele zile. Te poți păcăli, într-un fel. Te obișnuiești cu un lucru și...
De unde ați știut? l-am întrerupt. Adică.... să vă spun sincer, nu-mi aduc aminte să fi văzut vreo trichopteră pe suprafața apei sau în aer.
Vezi acum, a răspuns. Uită-te aici... și aici...
Și, într-adevăr, acolo erau. A zâmbit din nou.
Dimineață era un pic mai dificil, a continuat acesta. Păstrăvii nu erau interesați de insectele adulte. Majoritatea căutau pupe. S-a întâmplat să vezi cum eclozează acestea?
Da, am răspuns, cele puține care se ridicau păreau destul de agitate. Zgomotos.
Așa este, a spus, și, de asemenea, e foarte normal. Aceștia vânau trichopterele în drumul lor către suprafață. Pupele de trichoptere se ridică foarte repede pentru a ecloza, iar peștii trebuie să se grăbească pentru a le prinde. Chiar și atunci când nu le prind, inerția îi proiectează uneori deasupra apei. De aceea întâlnești acele sărituri zgomotoase. De cele mai multe ori este un idicator bun. Poți să afli o mulțime de lucruri doar privind la aceste sărituri. Probabil că cele mai importante două lucruri pe care poți să le observi atunci când încerci să alegi musca sunt profilul insectei și forma săriturii păstrăvului. Acestea marchează de obicei diferența dintre eclozarea efemeridelor și eclozarea trichopterelor.
Eram puțin uimit, dar curiozitatea creștea. Părea atât de simplu - nici nu era de mirare că hendrichson-ul meu nu aducea nici o mușcătură! Și aveam câteva imitații de trichoptere în vestă tot timpul.
Nu te frământa prea tare, a spus acesta, parcă citindu-mi gândurile. Se întâmplă celor mai mulți, la un moment dat. A cunoaște un râu, a indentifica o insectă, a știi cum se comportă păstrăvul... Eu am petrecut aproape o viață cu aceste lucruri și încă mai învăț. Este parte a jocului și probabil că face jocul mai frumos.
De exemplu aceste trichoptere. Mi-a luat mult timp ca să învăț că aceste insecte sunt chiar mai importante pentru păstrăv decât efemeridele. În fapt, pe multe râuri, trichopterele reprezintă jumătate din hrana păstrăvilor. Însă mulți pescari încă nu înțeleg cât de unică este această mică insectă. Când pescuiesc imitațiile de trichoptere, aceștia le pescuiesc la fel ca pe cele de efemeride. Desigur, poți să prinzi și în acest fel, dar nu le fel cum ai prinde dacă ai pescui imitația așa cum se comportă insecta reală!
A dat capul pe spate și a râs puțin; părea că a avut o mulțime de momente vesele învățând despre trichoptere. Stătea acum lângă mine pe trunchiul de copac, contemplându-și pipa, care se terminase.
Ce trichoptere sunt acestea pe care le vedem acum?, am întrebat
Cea care eclozează acum se numește Brachycentrus numerosus... Cele mai multe nu au nume comune, deși, precum la efemeride, mai devreme sau mai târziu vei deveni familiar cu diferitele specii prin denumirile latine. Dar sunt numai câteva importante. Presupun că dacă mai colectez câteva și mai studiez un pic, aș reuși să numesc mai multe, dar acest lucru nu este atât de important precum cunoașterea comportamentului și a caracteristicilor acestor insecte. Dacă știi când va ecloza o insectă, cum arată și cum se comportă, poți să o numești cum vrei atâta vreme cât ești capabil să imiți culoarea, mărimea și comportamentul acesteia. Ultimul este la fel de important ca primele două, mai ales în cazul trichopterelor.
Tricopterele sunt diferite de efemeride - nu doar ca formă, ci și ca mod de comportare. Privește la cea de acolo. Uită-te cum încearcă să iasă din apă. Gata, a zburat. Nu pierde prea mult timp, nu-i așa? La fel ca majoritatea lor. Va fi prezentă în această zonă pentru o perioadă mult mai mare decât efemeridele; uneori 10 sau 20 de zile. După ce se împerechează, femela va depune ouăle în apă. Aceste ouă se vor transforma în larve. Fiecare larvă își va construi o casuță, adăpostul ei privat, din diferite mici crenguțe și bucăți de vegetație până când vine timpul să se transforme în pupă - intră în hibernare pentru câteva săptămâni, precum omizile, și se transformă într-o insectă adultă cu aripi în interiorul acestei căsuțe. Acesta este un stadiu ce nu există la efemeride. Odată ce stadiul de pupă e complet, tricoptera iese din căsuță și decolează rapid spre suprafața apei, aruncându-și vechea piele în timp ce se apropie de peliculă.
Ele decolează aproape imediat - cu câteva excepții. Ou, larvă, pupă și adult - acesta este întregul ciclu de viață.
Ceea ce am descris este adevărat pentru această insectă pe care o vezi zburând aici. Alte trichoptere, precum Rhyacophila - probabil că le numești viermi verzi de piatră sau doar trichoptere verzi - sunt cunoscute ca trichoptere care trăiesc liber. Ele nu-și construiesc căsuțe, cel puțin până înainte de a intra în stadiul de pupă. De aceea este recomandat ca uneori să pescuiești o imitație a larvei; acestea sunt o hrană apreciată de păstrăvi.
A făcut o pauză și și-a umplut din nou pipa.
Ei bine, uneori oamenii în vârstă vorbesc mult. Presupun că mai degrabă ai pescui decât să mă asculți.
M-a privit în ochi, zâmbind. În nici un caz. Rămâneau multe zile pentru pescuit, sezoane, ani. Acest pescar bătrân avea ceva special. Urma să învăț ceva.
Aș vrea să știu, am spus, care este diferența dintre a pescui o tricopteră și o efemeridă. Am înțeles că nu e doar o chestiune de schimbare a imitațiilor.
Așa este, a răspuns el, deși acesta este primul pas. De asemenea, contează dacă pescuiești la udă sau la uscată. De exemplu, o larvă este pescuită cam în aceeași fel în care pescuiești o nimfă, evoluând liber, la adâncime și atingând fundul din loc în loc. O pupă este pescuită ca o muscă udă, permițându-i să se scufunde și apoi, schimbând poziția lansetei, aceasta se ridică și imită insecta care eclozează. De fapt, multe muște ude sunt luate drept pupe de trichoptere și nu drept efemeride sau nimfe, așa cum crede toată lumea.
A continuat; puteam să văd că se bucură de lecție la fel de mult ca și mine. Avea ceva experiență cu trichopterele.
Marea diferență apare atunci când pescuiești imitații adulte, precum cele pe care le vezi că se agită pe lângă râul acesta. O prezentare convențională a imitației va atrage ceva pești, dar nu la fel de mulți ca atunci când musca ta se comportă într-un mod foarte natural. O trichopteră nu stă pe apă așteptând ca aripile să i se usuce. Ea sare, țopăie, bate din aripi încercând să scape de învelișul pupal. Sunt precum un hoț care atrage atenția fugind. Toată această agitație trezește atenția păstrăvului. Într-un fel, rapiditatea lor este și puncul lor slab. Hai să vedem dacă putem practica ceea ce am propăvăduit.
S-a ridicat, s-a întins și s-a îndreptat către râu. L-am urmat cu nerăbdare.
Am stat liniștiți în apă, unul lângă altul. Mi-a sugerat să pun o muscă cu aripi din păr pe care am legat-o iarna trecută, mai mult din curiozitate.
Acolo! mi-a arătat.
Am văzut undele a ceea ce fusese o săritură frumoasă, în amonte și în unghi. Am lansat. Musca a trecut pe deasupra păstrăvului. Nimic. Am aruncat din nou... și din nou... și din nou. Nimic. De fiecare dată prezentarea părea să fie în regulă. Mi-am întors capul și m-am uitat la instructorul meu. Zâmbea.
Uneori, emoția provocată de un pește care sare ne face să uităm tot ceea ce am învățat. Vino cu mine, a spus.
L-am urmat pe mal, în amonte, vreo 10 metri, și apoi din nou în apă. Eram într-o poziție în amonte și ușor în unghi față de locul în care păstrăvul se hrănea. Am așteptat.
Acum lansează la un metru în fața lui, pe direcția pe care acesta se hrănește.
Așa am făcut. Dar nimic.
Fă aceeași lansare și zvâcnește lanseta chiar înainte ca musca să ajungă la el. Musca trebuie să se deplaseze doar 3-4 cm... nu mai mult.
Apa a explodat. [...]