Bare Hook Nymph
Modelul este legat de numele lui Oliver Kite, promotor al pescuitului la muscă și personalitate marcantă a anilor `60, reprezentând un caz-limită al imitațiilor folosite în pescuitul la muscă.
Bare Hook Nymph pare să fie cel mai simplu pattern legat vreodată, însă Kite a avut curajul să o folosească, aceasta dovedindu-se extrem de eficace când este pescuită într-un mod corect, respectiv printr-o prezentare indusă. Imitația a apărut în momentul în care un Pheasant Tail „bine mestecat” și-a pierdut și ultimele fibre din pana de fazan, rămânând doar spirele de cupru folosite în montaj… cu toate acestea, lipanii mușcau, în continuare, cu entuziasm!
Bare Hook Nymph pare să fie cel mai simplu pattern legat vreodată, însă Kite a avut curajul să o folosească, aceasta dovedindu-se extrem de eficace când este pescuită într-un mod corect, respectiv printr-o prezentare indusă. Imitația a apărut în momentul în care un Pheasant Tail „bine mestecat” și-a pierdut și ultimele fibre din pana de fazan, rămânând doar spirele de cupru folosite în montaj… cu toate acestea, lipanii mușcau, în continuare, cu entuziasm!
Montajul este extrem de simplu: un cârlig cu ochetul în jos și câteva spire din fir de cupru rotite pe tija acestuia, formând un abdomen fusiform și un torace bine conturat; se închide cu unul/două noduri simple sub ochet.
Pentru ca această imitație să fie într-adevăr prinzătoare, nimfa trebuie să fie prezentată peștilor într-un mod special, pentru a provoca o mușcătură indusă. Oliver Kite face următoarele precizări:
„Mușătura în pescuitul cu nimfă poate fi voluntară sau indusă. O mușcătură voluntară are loc atunci când peștele observă nimfa în timp ce aceasta se scufundă după ce a intrat în apă sau în orice moment al deplasării libere a acesteia în aval. Esențial este să rămâi pasiv, cu excepția recuperării metodice a șnurului pentru a evita buclele pe care acesta le face, până în momentul în care observi luarea voluntară a imitației de către păstrăv și înțepi când vezi acest semn. O mușcătură indusă are loc atunci când peștele este indiferent la imitația prezentată până când în mod intenționat îi atragi atenția prin animarea nimfei printr-o mișcare laterală scurtă a vârfului lansetei. Aceasta face ca imitația să înoate sau să se ridice ușor în apă, într-un mod atât de realist încât peștele este impulsionat să o ia, probabil involuntar.” - Nymph Fishing in Practice, pag. 87.
Bare Hook Nymph, apărută prin deplumarea accidentală a unei Pheasant Tail legată de renumitul Frank Sawyer, creator al patternului și prieten cu Oliver Kite, poate părea simplistă, mult prea eficace pentru simplitatea ei, cu siguranță etichetată de către puriști ca o erezie, străină de spiritul pescuitului la muscă. Dar, ca orice caz-limită, rolul său este mai degrabă de a defini un domeniu și un orizont de așteptare... Este semnificativă aici relatarea danezului Preben Torp Jacobsen: „În prima seară, pe 8 iulie 1964, l-am întâlnit în Aalborg [pe Olive Kite] și am avut o discuție extrem de substanțială despre hobbyul nostru comun, descoperind rapid că avea o atitudine mult mai etică față de pescuitul la muscă decât am considerat citind cartea sa Nymph Fisihing in Practice. L-am provocat amintind de Bare Hook Nymph, pe care am numit-o o mini-linguriță de cupru, însă el a spus: ‘Nu contează atât de mult ce legi la capătul șnurului, ci cunoștințele tale de entomologie’.”
Pentru ca această imitație să fie într-adevăr prinzătoare, nimfa trebuie să fie prezentată peștilor într-un mod special, pentru a provoca o mușcătură indusă. Oliver Kite face următoarele precizări:
„Mușătura în pescuitul cu nimfă poate fi voluntară sau indusă. O mușcătură voluntară are loc atunci când peștele observă nimfa în timp ce aceasta se scufundă după ce a intrat în apă sau în orice moment al deplasării libere a acesteia în aval. Esențial este să rămâi pasiv, cu excepția recuperării metodice a șnurului pentru a evita buclele pe care acesta le face, până în momentul în care observi luarea voluntară a imitației de către păstrăv și înțepi când vezi acest semn. O mușcătură indusă are loc atunci când peștele este indiferent la imitația prezentată până când în mod intenționat îi atragi atenția prin animarea nimfei printr-o mișcare laterală scurtă a vârfului lansetei. Aceasta face ca imitația să înoate sau să se ridice ușor în apă, într-un mod atât de realist încât peștele este impulsionat să o ia, probabil involuntar.” - Nymph Fishing in Practice, pag. 87.
Bare Hook Nymph, apărută prin deplumarea accidentală a unei Pheasant Tail legată de renumitul Frank Sawyer, creator al patternului și prieten cu Oliver Kite, poate părea simplistă, mult prea eficace pentru simplitatea ei, cu siguranță etichetată de către puriști ca o erezie, străină de spiritul pescuitului la muscă. Dar, ca orice caz-limită, rolul său este mai degrabă de a defini un domeniu și un orizont de așteptare... Este semnificativă aici relatarea danezului Preben Torp Jacobsen: „În prima seară, pe 8 iulie 1964, l-am întâlnit în Aalborg [pe Olive Kite] și am avut o discuție extrem de substanțială despre hobbyul nostru comun, descoperind rapid că avea o atitudine mult mai etică față de pescuitul la muscă decât am considerat citind cartea sa Nymph Fisihing in Practice. L-am provocat amintind de Bare Hook Nymph, pe care am numit-o o mini-linguriță de cupru, însă el a spus: ‘Nu contează atât de mult ce legi la capătul șnurului, ci cunoștințele tale de entomologie’.”
Înregistrare cu Oliver Kite - la minutul 2:57 se poate observa nimfa Bare Hook
PS: Desigur, există și alte cazuri de imitații extreme și putem aminti aici Datsun Fly, un cârlig cu tija vopsită în roșu sau, în varianta sa clasică, un rând de spire de ață roșie bine lăcuite…
