Echipa României a revenit de la Campionatul Mondial de Seniori

mondial_sen_10102021_06

Mihai Vasilescu, Adrian Ignat, Fernando Mihăilescu și Nicolae Țebrean, membrii echipei României la a VI-a ediție a Campionatului Mondial de Pescuit la Muscă pentru Seniori, au revenit în țară la sfârșitul săptămânii. Le mulțumim pentru modul în care ne-au reprezentat și pentru eforturile personale de a fi prezenți la acest eveniment.


Câteva impresii după participarea la Campionatul Mondial de Seniori...

Mihai Vasilescu: În primul rând, a fost foarte diferit față de Europenele și Mondialele la care am fost prin faptul că majoritatea concurenților aveau foarte multe campionate în spate, au venit doar țările care, în principiu, se clasează foarte bine, noi fiind cam singura excepție. România de obicei se clasează mai către coadă, întrecând echipe ca Ungaria sau Germania care, tradițional, sunt pe ultimele locuri. Nu trăgeam mari speranțe la un rezultat fenomenal văzând cine sunt contracandidații. În plus, a fost practic prima participare a echipei României la un astfel de campionat, am mai avut o participare în Patagonia, dar nu în echipă completă, a fost mai mult o participare individuală.

Atmosfera a fost foarte plăcută, o socializare superioară campionatelor mondiale și europene obișnuite, unde secretomania este la mare valoare. Aici prieteniile formate în zeci de ani de concurat s-au făcut vizibile și atmosfera a fost excelentă atât în microbuz, în drum spre sau dinspre standuri, cât și la hotel. Organizarea a fost bună spre foarte bună, Milan Čubík, gazda concursului, care este un foarte important promotor al pescuitului de competiție și un formator de pescari de competiție în Cehia, din păcate nu știe engleză, dar a avut o echipă organizatorică bună și s-au descurcat bine. Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că cele trei sectoare din concurs, deși erau situate pe același râu, au fost zone total diferite, ce trebuiau abordate cu o tehnică și o tactică diferită. În felul acesta concursul a fost foarte complex, cele patru manșe, trei de râu și una de lac, fiind variate atât prin peștii existenți în sectoarele respective, cât și prin modul de pescuit și prin abordarea standurilor.

A fost un concurs foarte, foarte echilibrat, cumva e surprinzător, dar până la urmă poate că nu e întâmplător, dat fiind faptul că toți sunt pescari cu multă experiență și pescari foarte buni. Unele mici diferențe le-a făcut valoarea, alte mici diferențe le-a făcut norocul tragerii la sorți, și un argument pentru aceasta este că dacă ne uităm la numărul de pești, noi, situați pe locul zece din unsprezece am prins 79% din numărul de pești prinși de Italia, care a terminat pe locul doi. Adică la patru pești prinși de noi, Italia a prins cinci pești... nu e o diferență uriașă, echilibrul e foarte mare. Evident că noi am dat-o de gard mai des și am avut câte o manșă slabă, câte una foarte bună, alta foarte slabă, a contat mult și faptul că nu am putut merge să ne antrenăm, că nu avem nici o susținere financiară. Italienii au mers nouă persoane cu opt zile înainte de campionat, noi am mers patru persoane în ziua de debut, fără să avem antrenament, nici măcar nu am mai apucat să vedem râul, măcar să știm cum arată, am mers direct în manșă. Nu aveam ca obiectiv ceva fenomenal, ci să ne simțim bine, să încercăm să dăm cam tot ce putem, să vedem unde suntem... Cam știam unde suntem și glumeam, zicând că un obiectiv ar fi să intrăm în top zece din unsprezece echipe. Ei... uite că s-a realizat, chiar dacă sună ca o bucurie amară, însă am bătut echipa Franței care nu e de ici, de colea, și ei au venit opt oameni cu șapte zile înainte de începerea competiției. Nu e un motiv uriaș de laudă, dar se pare că atâta putem deocamdată. Acesta e campionatul din România, acestea sunt certurile din campionatul din România, aranjamentele și alte chestii...

mondial_sen_10102021_02

Fernando Mihăilescu: A fost un campionat care mi s-a părut foarte bine organizat. Chiar dacă au fost puține echipe, au fost cam cele mai bune echipe de seniori din lume la ora actuală, nu a fost nici o echipă slabă. Noi, cel puțin eu, am avut lacune pe lac, nu am fost foarte bine pregătit cu tehnica de pescuit, am avut niște minusuri. Pe râu, standurile au fost destul de dezechilibrate și trebuia să ai și un pic de noroc să prinzi niște standuri bune. Am constatat că în ceea ce privește numărul de pești echipa noastră a prins 80% din numărul de pești pe care i-au prins italienii, aceștia clasându-se pe locul al doilea, iar noi pe zece. Am fost aproape ca și număr de pești, iar concursul a fost foarte strâns.

Personal, eu spun că am ieșit pe un loc onorabil, dat fiind faptul că noi nu suntem pescari profesioniști, cel puțin eu pescuiesc din când în când, când am timp liber. Eu trebuie să muncesc ca să pescuiesc, nu pescuiesc ca să trăiesc, cum e cazul altora, și asta se vede și în rezultate. Cu zece ani în urmă pescuiam poate nouăzeci de zile pe an la muscă, acum lucrurile s-au schimbat... acum mai mult muncesc decât pescuiesc. Au fost echipe foarte bune, pescari din toată lumea care au purtat de multe ori medalii la gât, pe când eu sunt mulțumit că în prezența unor asemenea echipe nu ne-am clasat pe ultimul loc. Am reușit măcar o echipă să o depășim... Acesta a fost și obiectivul în momentul în care ne-am înscris și am văzut ce echipe sunt, ce echipe tari sunt. Știam că nu putem face mare lucru, dar am zis că măcar să ieșim onorabil din acest concurs. În plus, am fost pe banii noștri, nu ne-a plătit nimeni ca să ne ducem... au apărut acum diverse discuții că de ce s-au clasat pe locul zece, că sunt slabi pregătiți, dar vorbesc unii care n-au fost în asemenea competiții și atunci li se pare că e simplu să câștigi un campionat ca acesta. Dar după ce se vor duce și ei o dată... dar nu se duc, în spatele laptopului stau mai bine și comentează, îi comentează pe cei care scot un ban din buzunar și se duc la concurs.

mondial_sen_10102021_07

Adrian Ignat: A fost bine organizat, ne-am simțit foarte bine acolo, s-a prins pește, a fost o luptă foarte strânsă. Noi am prins cu 20% mai puțini pești decât Italia, care s-a clasat pe locul doi, deci între opt locuri diferențe foarte mici. Din păcate, a fost și un pic de loterie: pe toate sectoarele partea de sus era bună, iar de la mijloc în jos mai puțin bună, pe măsură ce se cobora se prindeau tot mai puțini pești. Nu au fost egale standurile din interiorul unui sector, de aceea spun că trebuia și un pic de noroc la tragerea la sorți. Eu întâmplător am prins standul doisprezece pe sectorul trei, standul șapte pe primul sector și standul zece pe sectorul doi... Dar echipa a mers bine, am luptat frumos, s-au prins și pești, am avut manșe bune, manșe mai puțin bune... Asta este!

Nicolae Țebrean: Organizare foarte bună, atât din punctul de vedere al cazării, restaurantului și celorlalte servicii, cât și în ceea ce privește planificarea manșelor și modul în care se făcea deplasarea de la hotel la sectoarele unde trebuia să pescuim. A fost un program foarte solicitant, la 5 dimineața aveam micul dejun după care, la 6, fiecare, conform tragerii la sorți, mergea la bus-ul care-l ducea pe sectorul respectiv, era lăsat aproape de stand și-l prelua arbitrul. După încheierea manșei eram transportați într-un loc unde ne întâlneam cu o altă grupă, mâncam la un restaurant, schimbam bus-urile și la ora 2 începeam pescuitul în cealaltă manșă. Totul a fost OK, foarte bine calculat, poate un pic solicitant.

Apele sunt foarte frumoase, curate, din păcate foarte puțin cunoscute de noi, după cum s-a și văzut în rezultate. O experiență plăcută, cel puțin pentru mine a fost foarte interesant și ceea ce mă bucură foarte mult este faptul că în două manșe unde am terminat pe locul șase m-am clasat înaintea unor pescari foarte experimentați din Polonia, Slovacia, Italia... pentru mine reprezintă o realizare foarte mare. Dar poate cel mai important, așa cum am declarat înainte de plecarea la concurs, nu am avut nici o gherlă... pe lac am avut un pește după două ore de concurs, acolo era să nu fie bine. E important însă că am văzut care sunt lipsurile mele, faptul că mă grăbesc uneori să scot peștii din apă, că am scăpat un pește care mi-ar fi asigurat calificarea în manșă pe locul trei față de locul șase pe care l-am ocupat la final, am văzut în materie de echipament ce lipsuri avem, că nu am avut un șnur de calitate foarte bună pe lac... Participarea la un asemenea campionat este o experiență foarte importantă.

mondial_sen_10102021_11

Ce a mers și ce nu a mers?

Mihai Vasilescu:
Au mers foarte bine colaborarea și înțelegerea între membrii echipei. Față de alte dăți când concurența cea mai mare era între membrii echipei, de data aceasta a fost o colaborare totală, liniște și pace în interiorul echipei, oameni foarte serioși, liniștiți, iubitori ai pescuitului, iubesc pescuitul la muscă mai mult decât competiția în sine și rezultatul propriu. Acest lucru ne-a ajutat pe toți până la urmă. A mers mai bine ca de obicei pescuitul pe lac unde, tradițional, românii se descurcau foarte prost. Mai nou, amicii noștri români din echipa Canadei ne-au învățat tot felul de tehnici și tactici care se pare că funcționează, astfel încât nu am avut nici o gherlă pe lac, deși nu s-a prins foarte mult, am avut chiar rezultate bunicele pe lac. Surprinzător, Fernando, care dintre noi era cel mai bun pe lac, de această dată nu a prins bine, dar ceilalți trei am prins mulțumitor pentru așteptările noastre de lac. Din nou, nici aici diferențele nu au fost foarte mari: dacă s-a câștigat manșa cu opt-nouă pești, noi am prins patru-cinci pești, deci foarte strâns.

Nu a prea mers sectorul trei, nici nu aș putea să spun de ce nu a mers sau ce s-a întâmplat acolo, o apă ceva mai mare decât în sectoarele doi și unu situate în amonte, un mix de indigen populat, curcubeu populat, câțiva lipani și câțiva cleni. Dar erau niște pești foarte mofturoși și, chiar dacă am început binișor, Adi Ignat prinzând ceva pești acolo, cei trei care am urmat după aceea nu am mai reușit să facem un rezultat bun pe sectorul respectiv. Acest lucru a fost un pic surprinzător. În rest fiecare a avut și manșe bune și manșe proaste: doi dintre noi am avut locul trei în manșă, ceea ce într-o astfel de companie selectă e ceva excepțional, dar, în același timp, am avut și clasări pe nouă sau zece, deci, și cu bune și cu rele, și cu noroc și cu ghinion, cu ceea ce a depins și de stand... Toate diferențele mici contează la un asemenea campionat, pentru că dacă ai în stand pești mai puțin cu 30% decât vecinul și vecinul e foarte bun, nu-l poți bate.

mondial_sen_10102021_05

Fernando Mihăilescu: Ce a mers bine și ce m-a ajutat pe mine să fac un pic față a fost pescuitul la streamer pe râu. Eu am avut prima manșă pe lac și apoi m-am dus pe râu după un concurent care deja bărbierise bine la nimfă standul de vreo două-trei ori și peștii nu mai mâncau la nimfă. Atunci am aplicat strategia pescuitului la streamer care mi-a adus practic peștii ca să mă clasez pe locul al treilea în manșa respectivă. A fost cea mai bună manșă pe care am făcut-o, am prins un loc trei. Ce nu a mers... s-a văzut lipsa antrenamentului pe râu. Mi-am dat seama că nu sunt bine antrenat pentru competiția la nivelul acesta. Trebuie ca anul viitor să mă antrenez mai mult, dacă voi reuși cu munca. Un alt aspect a fost că noi am intrat în manșă deja obosiți, după douăsprezece ore de condus, am ajuns acolo seara, ultimii, se și ținuse ședința căpitanilor, noi nici măcar la ședința căpitanilor nu am ajuns și s-a văzut acest lucru. Prima manșă a mers foarte slab toată lumea, în afară de Mișu care a mers mai bine, restul am avut rezultate slabe. După aceea ne-am mai revenit un pic. A contat foarte mult faptul că am ajuns acolo foarte târziu, trebuia măcar cu o zi mai devreme să ajungem și să fim odihniți, nu antrenați, dar măcar să fim odihniți. Am ajuns seara și dimineața la 4:30 ne-am trezit, la 5 a fost micul dejun și la 6 s-a plecat cu autobuzele spre sectoarele de pescuit.

mondial_sen_10102021_04

Adrian Ignat: Nu pot să zic că a fost ceva ce nu a mers... Putea să meargă mai bine, dacă ajungeam mai devreme ca să ne antrenăm puțin, să vedem cum arată râul, cam cu ce se mănâncă. Dar am ajuns seara înainte de prima manșă, fără să știe nimeni ceva despre apă, fiecare s-a bazat pe experiența sa. Dar s-a prins pește... Mișu Vasilescu a prins treizeci și nouă de pești fără să știe la ce merge, pur și simplu a încercat și a descoperit repede, acest lucru s-a întâmplat pe primul sector care, într-adevăr, avea și pește. Sectorul doi a fost cu multă loterie, erau anumite chestiuni specifice râului pe care noi nu le-am înțeles imediat sau le-am înțeles târziu. Din păcate a trecut timpul, lucru care a fost în defavoarea noastră. Dar echipa a luptat, practic, până în ultima secundă, nimeni nu a făcut în timpul manșelor rabat de la luptă, s-a luptat până în ultima secundă de fiecare dată. Toți am luptat foarte frumos, dar a fost o luptă foarte strânsă, diferențe foarte mici între locuri. Nu zic de cehi, care s-au clasat pe locul I, ei știau râul pe de rost, dar de la locul al II-lea și până la noi diferențele dintre echipe au fost de 2-3%, foarte mici diferențe. Cu un dram de noroc și cu antrenamente înainte de concurs puteam să facem o figură mult mai frumoasă, dar nici așa nu ne-am făcut de râs, am prins pești.

Nicolae Țebrean: Necunoașterea râului... aceasta a fost problema cea mai mare. Apoi slaba mea experiență pe lac, am avut colegi care au avut rezultate mult mai bune pe lac. În rest, am comunicat foarte bine, am făcut schimb de muște, am discutat ce a mers și ce nu a mers, ce să folosim pe lac, ne-am împrumutat echipament, ba un minciog, ba o mulinetă... am colaborat foarte bine, chiar am format o echipă. Probleme am avut din cauza lipsei de antrenament pe acest de râu, un râu foarte variat. Pot să spun că primele două sectoare din amonte semănau foarte bine cu râurile noastre, dar al treilea sector nu pot să-l asemăn cu vreunul de la noi, avea zone adânci, bulboane, ce alternau cu zone foarte line, cu apă mică.

mondial_sen_10102021_09

Dacă s-ar da timpul înapoi și s-ar relua competiția cu ceea ce știți acum, ce ați face diferit?

Mihai Vasilescu:
Greu de spus... Pe de o parte, evident că util ar fi să mergem cu câteva zile mai devreme, să ne antrenăm. Pe de altă parte, posibilitățile financiare sunt limitate, dar și liberul de la serviciu. Nu trăim din pescuit nici unul dintre noi, așa cum se întâmplă în cazul multor competitori de seamă din campionatul mondial. Altfel, nu știu. Nu prea avem ce să ne reproșăm, deși am analizat foarte mult ceea ce s-a întâmplat... așa, în câte o manșă, poate am pierdut un pic prea mult timp insistând pe un stil de pescuit înainte să-l abordăm pe altul, să trecem de la nimfă la uscată sau de la nimfă la streamer, dar sunt diferențe până la urmă minore, să zicem un sfert de oră pierdut din manșa de trei ore, poate că am mai fi urcat un loc la general, nu ceva fenomenal.

mondial_sen_10102021_14

Fernando Mihăilescu: M-aș duce cu o zi mai devreme măcar, dacă mi-aș permite financiar. Dacă am fi și noi o echipă sponsorizată și am merge pe banii sponsorilor, care să-și permită să te trimită cu câteva zile mai devreme, să poți să te antrenezi un pic, să ai în spatele tău un mic suport tehnic, măcar o persoană care să lege pentru noi ceva ce descoperim... dar noi ce să descoperim, dacă am fost în ultima clipă acolo?! Am dat cu modelele de muște care ne-au trecut prin cap. Asta aș face... la un asemenea concurs trebuie să te duci mai devreme, să te antrenezi, să cunoști râul, să vezi ce fel de pești sunt, cum mănâncă, ce fel de tehnică să aplici ca să poți să-i prinzi. Așa am făcut la alte concursuri acum mulți ani, dar tot pe banii noștri, am fost cu o săptămână mai devreme și am obținut rezultate mai bunicele ca aici, oricum mult mai bune. Măcar la antrenamentul oficial să poți să participi. Dar acestea au fost condițiile. Eu am fost foarte încântat că am participat, mi-am revăzut prietenii de o viață, pescarii străini pe care-i cunosc de peste douăzeci și cinci de ani și, în plus, am mai învățat și lucruri noi pe care sper să le folosesc în viitor, dacă voi reuși să mai ajung la vreun concurs de masters.

Nicolae Țebrean: Aș pescui mult mai liniștit, mai calm, eram puțin stresat fiind și prima mea participare la un astfel de campionat. Aș lua pentru lac niște șnururi de calitate foarte bună, aș fi un pic mai concentrat pe pescuit și mai calm. Eu sunt mai iute de felul meu. În ultima manșă nu am prins foarte bine, după o oră și jumătate avem doi pești prinși la nimfă pe standul în care cehul prinsese în prima manșă paisprezece pești, în a doua manșă olandezul a dat gherlă și, aflând de la Ferdi că merge bine la streamer, am schimbat, iar în ultima oră și jumătate am reușit să prind la streamer șapte pești și unul l-am scăpat... poate că dacă schimbam mai devreme aș fi obținut o clasare mai bună. Dar eu nu sunt supărat, nu mă interesează comentariile care se fac, pentru mine a fost un câștig și o experiență deosebită.

Vreau să mulțumesc lui Lucian Văsieș și Troutline, sponsorul echipei noastre, pentru echipamentul oferit, cât și celor care au fost alături de noi și ne-au transmis un gând bun.

mondial_sen_10102021_03

Adrian Ignat: Dacă am da timpul înapoi, e greu de spus dacă am face ceva total diferit. Echipa a funcționat destul de bine și am prins bine. Nu pot să zic că alții au fost cu mult mai buni, deși aceștia erau toți campioni mondiali, mari vedete, dar nu ne-au copleșit, în nici un caz așa ceva. Însă puțin noroc și o tragere la sorți mai avantajoasă ne-ar fi putut ajuta. Vedeți, eu am prins în standul meu 11 pești, pe standul 12 care a fost cel mai dificil, următorul, un belgian, a prins 6 pești, iar la restul nici nu m-am mai uitat. Nicu Țebrean pentru un pește care s-a dezgățat a luat locul 6 în acea manșă, dacă era bine prins și nu-l pierdea era pe locul 3 și se schimba totul...

Părerea mea e că diferențele au fost foarte mici, putea oricare dintre echipe să fie pe orice loc, până la locul II. Eu am fost cel mai în vârstă, dar tot timpul am fost în priză și am făcut tot ce trebuie, la fel ca și adversarii mei: am făcut standurile de două ori, am reluat, m-am întors, am prins unde m-am întors, am știut unde, la fel ca toată lumea. Oricum, i-am bătut pe francezi, multipli campioni mondiali, dar și ei au avut ghinion, au tras standuri proaste, au pescuit prost pe lac. Cehii știau de la început cu ce să dea, unii s-au mai uitat la ei ca să vadă ce fac și cum fac. Eu, cel puțin pe lac, am nimerit muștele din prima, am pus exact ce trebuia, finlandezul care era cu mine în barcă a prins un pește, eu am prins cinci. Asta e, cu cinci pești am luat locul șase în manșa respectivă, dar, din păcate, am ratat mulți pești, a fost o neșansă că nu s-au agățat cum trebuie, deși aveam ce trebuie, aveam streamere bune, poate cele mai bune, însă și alții au pățit chestia asta, poate că unii au prins mai mulți, poate au nimerit o zonă a lacului mai bună, nu aveai de unde să știi, prima oară pe lacul acela fără un antrenament.

Fiecare a prins, am făcut de fiecare dată strategia pentru ziua următoare care a funcționat, atmosfera a fost excepțională în sânul echipei, ne-am înțeles perfect, dar diferențele dintre echipe au fost atât de mici încât e greu să spui că am face un singur lucru diferit și cu asta s-ar schimba toată soarta. Sunt multe...