Microhidrocentrale

„Nu s-a întîmplat nimic...” - Oare?!

secuieu2016_5

Septembrie 2016 este ultima lună în care Secuieul va mai fi o apă cu pești. Lovitura finală este amputerea râului pe o lungime de 6 km. Apa va începe să curgă prin conducta noii microhidrocentrale situată la confluența cu Gurghiul, albia se va transforma într-o serie de mici băltoace colmatate. Câteva salmonide vor mai încerca probabil să urce și în această toamnă pentru a depune icre... malchance!

De-a lungul Secuieului vedeai tăblițe pe care scria „Pescuitul interzis! Zonă de protecție și refacere.” Mai lipsea un rând „Permisă construirea de microhidrocentrale”. Dar unii l-au completat prin semnăturile și avizele emise de instituțiile responsabile, plus câțiva specialiști cocliți de foame. Lucrările au început în această primăvară cu rapiditate și în deplină discreție. Probabil că și în legalitate, pentru că din toate aprobările transpar sforțările de a evidenția respectarea procedurilor. Un sofism grețos ai cărui autori nici măcar nu au avut bunul simț de a scrie corect denumirea acestei ape.

Am reușit să distrugem una dintre cele mai frumoase ape, cu o semnificativă relevanță culturală. Nu mă așteptam la notorietatea sau la programele de protecție ale râurilor din North Devon, urmare a cărților Tarka the Otter și Sallar the Salmon semnate de Henry Williamson. Speram însă ca scrierile lui Ionel Pop să fie suficiente pentru a ne face să ne apropiem de Secuieu cu o minimă deferență.

Citește mai mult...

Miorița din Rodopi

hpp_balcani_6

Nu sunt sigur ce fantome mai bântuie prin Europa, dar, cu certitudine, fantoma microhidrocentralelor și a energie verzi se simte ca la ea acasă în Peninsula Balcanică. A găsit nu numai râuri pe care să se materializeze, cât și un teren propice reprezentat de corupție, sărăcie, legislație arbitrară, mici grupuri care-și urmăresc propriile interese...


Citește mai mult...

Ultimul...

tigru

Una dintre statisticile sociolingvisticii ne spune că o limbă moare o dată la 14 zile. Ultimul vorbitor al unei limbi dintr-o comunitate izolată sau al unui trib dezrădăcinat, eventual prins în globalizarea cotidiană, dispare și, împreună cu acesta, o unică viziune asupra lumii în ansamblul său. Cifra este tulburătoare pentru lingviști. Unii aleargă în toate colțurile lumii pentru a-i înregistra pe acești ultimi vorbitori. Ca de fiecare dată, pe marginea oricărei statistici se nasc noi întrebări... Când moare o limbă? Când dispare ultimul ei vorbitor sau când penultimul vorbitor moare, deoarece ultimul nu mai are cu cine vorbi? Este celebru un exemplu dintr-un sat de pescari din Estonia, unde traiau ultimii doi vorbitori ai unui dialect, însă aceștia nu-și mai vorbeau de 30 de ani, fiind certați dintr-un motiv pe care nici unul nu și-l mai amintea.

„Ultimul” este un termen tare, limită, folosit cu referire la un sistem viu, cum ar fi cazul științelor naturii: ultima plantă pe care mai putem să o vedem într-un mediu controlat... ultimele semințe păstrate în borcane hi-tech... ultimul animal ținut în spatele gratiilor unei grădini zoologice… Priviți filmulețul cu ultimul tigru tasmanian din 1933: se învârte în jurul cozii, pe 2 m2, la soare, pentru ca filmul să fie bine expus. Pentru multe din aceste „ultimul/ultima” ar trebui să încercăm sentimente de vinovăție, complicitate și responsabilitate, dar pentru a nu intra în depresie și prelungi starea de spleen, apare lunar câte un genetician tip „Descopery” și ne spune cum o să readucem la viață mamuții... din seria „Să facem din tun tractoare/ Din atom, lumini, izvoare.” Întrebarea este ce ar putea să facă în zilele noastre niște mamuți? Să fugă, eventual, de dinozaurii ce urmează să fie și ei readuși la viață?!


Citește mai mult...

Someșul Rece - 3+1 microhidrocentrale

dsc0357

Sute de microhidrocentrale s-au construit în ultimii ani și alte câteva sute urmează... Pe Someșul Rece, în zona pe care se țineau concursurile de pescuit la muscă, a început construcția a trei microhidrocentrale, iar cea de a patra, de pe Răcătău, e aproape gata…

Citește mai mult...

Musca de Mara fără Mara

3muste_mara_2013

Există cel puțin cinci modele de muște tradiționale al căror nume este legat de râul Mara din Maramureș. Două dintre acestea sunt prezentate de dl. Titus Pintea în lucrarea Muște artificiale tradiționale din România: „o muscă bicoloră, ce are abdomenul roșu și toracele negru cu hackle ciocolatii în nuanță gălbuie, ori galben-maroniu, se aseamănă cu furnica roșie folosită pe mai multe râuri din țară. Cealală muscă este o viespe de Mara cu corp galben-mat și o cercuire deasă, dar fină de mătase neagră ce poartă o perucă de cocoș roșcat...”. Despre celelalte trei aflăm de la dl. Vasile Pașca: „Musca de Mara și Musca violet-episcop sunt muște standard de pe Mara, din Maramureș”; „Musca roz - udă - este folosită des în secuime, dar și pe Mara”.

Citește mai mult...

Musca de Săpânța

sapanta1

„... udă, folosită vara, mai ales la păstrăvi” așa este descrisă musca din imagine. Este o muscă tradițională, un model conceput de un pescar anonim din acea zonă, legat și transmis din generație în generație. Este o imitație a unei insecte prezente în ecosistemul râului Săpânța a cărei eficacitate, eleganță și frumusețe a fost și este apreciată. Muștele tradiționale, îndeosebi cele care poartă numele unui râu, au exercitat și exercită o fascinație deosebită asupra pescarilor. Conservatori sau moderni, cu toții constatăm că vechile modele prind în acea apă păstrăvi sau lipani de multe ori mai bine decât modelele noi, la modă în zilele noastre. Dar în nici un caz nu le privim doar din punct de vedere pragmatic... Imitațiile tradiționale reprezintă pentru pescarii la muscă adevărate dovezi de identitate și atestare a acestui sport, cu o reală valoare culturală și emoțională.

Citește mai mult...

micro-Hidroelectrica

Vești proaste anul are: Hidroelectica se pregătește să intre „în hora” microhidrocentralelor !!! Marii strategi ai companiei de stat s-au gândit că dacă hidrocentralele mari, mijlocii și mici au adus-o în insolvență, cu siguranță investițiile în cele micro o vor scoate din nou pe profit. Cât despre șansele de a stopa distrugerea unor noi râuri și întregi ecosisteme....

Citește mai mult...

„Scuipați aici!”

Pe 22 noiembrie 2012, la Sala Palatului din Bucureşti, va avea loc cea de-a V-a Conferinţă Internaţională - Microhidrocentrale în România, organizată de ARmHE împreună cu REECO, și va reuni experţi şi persoane-cheie din domeniul microhidroenergiei din România şi Europa. Citez din comunicatul slobozit de REECO pe 16 octombrie...

Citește mai mult...

Mai subtil, vă rugăm!

28 august... Nu era un tren, ci o coloană oficială; Căpitanul era Ministrul Mediului; nu striga la hoți, ci era în inspecție la microhidrocentralele de pe râul Capra. La un moment dat se întâlnesc oficialii, constructorii, câțiva protestatari ce manifestau împotriva construcțiilor și, bineînțeles, presa.... Pe o ploaie măruntă, la margine de drum și început de șantier, se pune de o masă rotundă, cu întrebări și răspunsuri. Ca niște spiriduși galbeni (aveau parpalace galbene de ploaie), strânși la ședința din poiană, privind galeș spre camerele televiziunilor, încep să discute teme demne de un think-tank.

Citește mai mult...

Nu se execută lucrări...

De curând am văzut un răspuns al Inspectoratului de Stat în Construcții ca urmare a unei adrese trimisă de Președintele Carpatica Fly Fishing, dl. Octavian Ardac. În adresă se solicitau informații privind legalitatea lucrărilor pentru construcția de microhidrocentrale pe râurile Uz și Bărzăuța din județul Bacău, ce tocmai au început și se desfășoară nederanjate de nimeni și de nimic. Că lucrările se fac fără ca autoritățile să știe, că nu există toate aprobările necesare, că firmele de construcții au lucrat în albia râurilor, că peștii au murit pe uscat, iar ecosistemul a fost afectat iremediabil... a devenit un fapt obișnuit oriunde au loc asemenea șantiere „ecologice”...

Citește mai mult...

Electrificarea țării - cauza întregului popor muncitor!

Putem constata că Planul de electrificare, aprobat de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român la 26 octombrie 1950, continuă și astăzi. După împlinirile mărețe de pe marile râuri și Dunăre, după ceva poticniri în perioada de după 1989, constatăm astăzi cum „Răsună valea!”: A reînceput construcția de hidrocentrale, iar lozinca anilor 50 „Lumină pentru fiecare cătun” pare că se trezește la viață.

Citește mai mult...