Tabără pe Someșul Cald

Fly Fishing Romania a organizat la mijlocul lunii iunie o acțiune de voluntariat prin care s-a urmărit sensibilizarea celor implicați în gestionarea apelor, dar și a celor care sunt preocupați de starea acestora. Din multe puncte de vedere tabăra de pe Someșul Cald este o premieră și, ținând seama de aprecierea de care s-a bucurat, un punct de plecare. Doi pescari la muscă pasionați, Smaranda și Liviu Neagoe, în fapt Fly Fishing Romania, au reușit să genereze un eveniment a cărui necesitate era resimțită într-un fel sau altul de mulți dintre practicanții acestui sport.
Cum s-a născut ideea acestei tabere de voluntariat?

Smaranda Neagoe: Încă de la înființarea Fly Fishing Romania ne-am propus promovarea unui turism responsabil, atât prin programele turistice de nișă pe care le oferim, cât și prin modul responsabil de a conduce agenția, în sensul că (re)investim în proiecte de protecție a naturii și a comunităților din destinațiile alese de noi. Ideea acestei tabere s-a cristalizat chiar în cadrul unui proiect de acest fel, pe care l-am propus Direcției Silvice Cluj și Administrației Parcului Natural Apuseni, din dorința de a sensibiliza localnicii și decidenții locali/regionali cu privire la potențialul turistic piscicol deloc de neglijat al Someșului Cald, din dorința de a proteja acest colț prețios de natură și din dorința de a educa viitoarea generație de pescari. În fapt, proiectul urmărește managementul durabil al unui tronson din cursul Someșului Cald, iar tabăra de voluntariat constituie unul din pașii pe care am hotărât să-i urmăm, pentru atingerea acestui țel.
Stacks Image 6510
Câteva cuvinte depre atmosfera de la eveniment...

Smaranda Neagoe: Au fost zile pline, în care s-a muncit din greu, dar care au fost încununate cu voie-bună și cu bucuria din urma unei lupte câștigate, duse la comun pentru un scop nobil. Așa cum s-a dorit și s-a știut, s-au învățat multe din mers, ceea ce a conferit probabil unora un dram de frustrare temporară, însă tot ceea ce a ajuns la mine poate fi tradus printr-un sentiment de satisfacție și de gratitudine pentru inițiativă și pentru că am oferit șansa participării active la o asemenea acțiune.
Stacks Image 6514
Pe 10 iunie oameni din diferite generații, cu preocupări și activități variate, începeau reconstruirea cascadei mari de pe Someșul Cald. Este protejarea râurilor un limbaj comun?

Smaranda Neagoe: Dacă luăm în considerare pura bună-intenție de a proteja natura și apele, atunci aș spune că se poate vorbi de un limbaj comun. Țin însă să îl compar cu orice alt tip de limbaj și să subliniez, că și limbajul protecției apelor trebuie exersat cu dedicare, pentru a putea spune în final că a fost însușit. Spre bucuria mea, am observat totuși că mulți percep râurile ca pe un bun comun, care merită protejat, pentru a avea cu toții de câștigat din asta. Cred că mai trebuie exersat doar gândul că, acest bun comun va fi cel mai bine protejat, doar dacă se implică fiecare individ/pescar în parte. Doi nu vor mai lăsa deșeuri pe mal, trei nu vor mai lua puieții doar pentru a-și hrăni pisicile, cinci nu vor mai folosi momeli naturale pe râuri de munte, iar un altul nu mai hotărăște de unul singur să facă un „bine” și să populeze apele... cu specii alohtone de pește etc. Așa începe protecția unui râu. Și mă bucur enorm, că am cunoscut în această tabără oameni frumoși, care gândesc la fel și cu care am putut vorbi pe aceeași limbă :)
Stacks Image 6520
Spuneți-ne câteva cuvinte și despre activitățile desfășurate în cadrul acestei acțiuni.

Smaranda Neagoe: Tabăra a început cu o ședință deschisă, menită să dezbată problema managementului durabil al apelor de munte și, în speță, al Someșului Cald. La ea au participat reprezentanți ai Direcției Silvice Cluj și ai Ocolului Silvic Beliș, ai Jandarmeriei Montane, ai Administrației Parcului Natural Apuseni, ai Secției de Piscicultură și Acvacultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împreună cu 11 studenți, ingineri piscicultori și deținători/administratori de unități de cazare din zonă, precum și alți iubitori ai pescuitului. A fost o întâlnire cu folos, putând să se discute deschis problema managementului durabil și a dezvoltării unui turism piscicol responsabil, prezentându-se soluții viabile. Ulterior s-a continuat discuția alături de domnii Galaftion Cotta și Bogdan Cordoș atingându-se și subiectul protecției lostriței și al pașilor pe care i-am avea de urmat pe viitor pentru protecția râurilor de munte. În tabără a mai avut loc de asemenea suplimentarea cu 10.000 de puieți de păstrăv indigen, ecologizarea malurilor tronsonului de râu vizat în proiect. În paralel a avut loc pregătirea și prelucrarea materialelor atât pentru ulterioara refacere a două săritori/cascade, cât și pentru realizarea a două panouri informative adresate pescarilor și a traseului tematic educativ, pe care l-am intitulat „O zi din viața unui păstrăv”. Acesta conține o serie de opt panouri interactive, care descriu habitatul și comportamentul păstrăvului, constituind primul instrument de educație ecologică din România dedicat apelor de munte. Refacerea primei săritori s-a desfășurat sub îndrumarea domnului Galaftion Cotta, model aplicat atât cât a fost necesar și pentru repararea la câteva zile distanță a celei de-a doua.
Stacks Image 6526
Stacks Image 6522
Stacks Image 6530
Stacks Image 6528
Educarea și o informare mai bună ar conduce la schimbarea atitudinii față de râuri?... și mă refer aici la cei din proximitatea acestora sau a vizitatorilor ocazionali.

Smaranda Neagoe: Cu siguranță! Necunoașterea legislației și nepăsarea pot fi combătute doar printr-o campanie serioasă de educare și sensibilizare a pescarilor locului, ocazionali sau permanenți :) Un prim pas în cazul Someșului Cald, consider că a fost făcut tocmai prin susținerea ședințelor deschise, prin amplasarea panourilor informative cu extrase din lege și prin realizarea traseului tematic prin care urmărim conștientizarea importanței unui râu curat și a păstrăvului în ecosistem și implicit în viața noastră. În viitor sperăm ca prin adoptarea planului de management propus de noi, fiecare pescar ce dorește să pescuiască pe Someșul Cald să poată achiziționa licența de pescuit dintr-un punct fix în Doda Pilii și să primească odată cu aceasta un pliant cu harta zonelor de pescuit, cu regulamentul și cu cardul de captură. Am purtat discuții repetate cu oameni cu experiență în domeniu din străinătate, iar acum atât cu Direcția Silvică Cluj și rangerii Parcului Natural Apuseni, cât și cu reprezentanții în teritoriu ai Jandarmeriei Montane, iar concluzia e aceeași: cea mai eficientă soluție pentru schimbarea atitudinii în bine față de râuri este controlul susținut și repetat al apelor, aplicat în urma unei prealabile campanii de informare.
Stacks Image 6532
Au avut loc și discuții pe teme legate de gestionarea și protejarea râurilor. Ce subiecte au fost abordate, care au fost principalele probleme evidențiate?

Smaranda Neagoe: Subiectele propuse de noi și pe baza cărora s-au purtat discuțiile au fost: situația actuală din punct de vedere salmonicol și organizatoric a bazinului Someșului Cald, necesitatea amenajării sustenabile a cursurilor de apă montane în cadrul salmoniculturii – cum avem grijă de un râu de munte?, noțiuni generale de biologie și biotop al păstrăvului și lipanului, necesitatea amenajării și managementului sustenabil a/al cursului Someșului Cald din perspectivă ecologică, importanța ecologică și socio-economică a Văii / bazinului Someșului Cald în cadrul Parcului Natural Apuseni, turismul piscicol ca ecoturism și prezentarea planului de management pe termen scurt și mediu al bazinului Someșului Cald. Discuțiile au fost mai ample pe tema monitorizării și controlului Someșului Cald atât din punctul de vedere al activităților de pescuit desfășurate aici, cât și din punctul de vedere al populației de pește. Proiectul nostru vizează introducerea cardurilor de captură, stabilirea unui tronson C&R semnalizat corespunzător, amplasarea unor camere de luat vederi și eficientizarea controalelor, astfel că s-a discutat mult pe aceste subiecte.
Stacks Image 6536
Câteva cuvinte despre cei care v-au ajutat la acest eveniment.

Smaranda Neagoe: Fără sprijinul Administrației Parcului Natural Apuseni, al angajaților săi în teritoriu și al Direcției Silvice Cluj, nu am fi putut pune în practică cele propuse, astfel că le suntem profund recunoscători. De asemenea, ținem să mulțumim Direcției Silvice Hunedoara, cu care pusesem la punct de anul trecut creșterea puietului de păstrăv indigen și fără colaborarea căreia nu am fi putut face popularea de acum. Celor două asociații de pescari sportivi, Aqua Crisius și Aqua Transilvae, le mulțumim de asemenea pentru implicare și buna colaborare! Pentru participarea și expertiza lor le mulțumim dlui Galaftion Cotta și dlui Dr. Ing. Daniel Cocan, fără de care, nu doar că săritorile nu ar arăta astăzi așa, ci fără de care probabil că proiectul nu ar fi cunoscut amploarea aceasta. Foarte plăcut impresionați suntem însă în continuare de numărul mare al voluntarilor care ni s-au alăturat și de amploarea pe care a luat-o în scurtă vreme acest eveniment! Nu ne-am fi așteptat să vină în total peste 45 de persoane... unii de la sute de km distanță și în mod repetat, așa cum, foarte plăcut impresionați am rămas văzând și faptul că, toți donatorii, cu o excepție, sunt români! E remarcabilă această implicare și ne adeverește încă o dată faptul că sunt români mulți, cărora nu doar că le pasă, ci și că au (re)început să creadă în puterea, rolul și importanța lor ca cetățeni și ca indivizi în relație cu natura.
Stacks Image 6540
Unde v-ați fi dorit ca lucrurile să meargă mai bine în această tabără?

Smaranda Neagoe: Având în vedere că a fost prima noastră acțiune de acest gen, am avut foarte multe de învățat, iar pe viitor sigur vom ști să punem în anumite situații un pic altfel problema. În desfășurarea proiectului au fost câteva pietre de încercare, pornind de la perioada îndelungată necesară avizării acțiunilor, continuând cu volumul mare de muncă raportat la numărul de zile și forța de muncă oscilantă și terminând cu vremea proastă. Iar faptul că nu am fost cu toții cazați în același loc a făcut ca tabăra să nu mai fie tabără... așa cum ne propuseserăm. Pregătiserăm chitări și stabiliserăm loc de foc de tabără. :) Ne-am bucurat... pardon... băieții s-au bucurat însă de câteva partide de pescuit după orele de muncă prestate – eu m-am dedicat fiicei noastre de 5 luni la momentul începerii taberei! :)
Stacks Image 6544
Stacks Image 6546
Stacks Image 6548
Cum vedeți continuarea acestui proiect?

Smaranda Neagoe: Tabăra și mai ales ședința deschisă de la începutul ei ne-a adus în vedere câteva puncte fierbinți, pe care le-am prezentat Direcției Silvice Cluj. Le-am transformat în măsuri suplimentare de aplicat pentru un management durabil al Someșului Cald și ne dorim mult ca până în toamnă să fie aprobate pentru ca apoi să se poată aplica. Dacă se vor aplica, tronsonul Someșului Cald dintre Ic Ponor și coada lacului/Smida va fi gestionat așa cum sunt gestionate alte ape de munte în vest și va deveni o perlă bine păzită a destinațiilor pentru pescuit, de pe urma căreia vor avea cu toții de câștigat: comunitatea locală, pescarii, administratorii, cei implicați în turism și nu numai.
Stacks Image 6552
Liviu îmi spunea că își dorește ca fiica dumneavoastră să prindă primul păstrăv în România... Pe ce râu?

Smaranda Neagoe: Cu siguranță va fi Someșul Cald! :) acolo am prins și eu primul meu păstrăv
Stacks Image 6556