Stacks Image 2382

Scrumbia de Dunăre - prezentare



Numele ei latin este Alosa pontica sau Alosa immaculata și, alături de alte surori ale sale, precum Rizeafca (Alosa caspia nordmanni) și Scrumbia albă de mare (Alosa maeotica), trăiește în zona Mării Negre, a Mării Azov și uneori poate fi găsită și în Marea Marmara. Scrumbiile migrează pentru reproducere în apele dulci ale fluviilor sau în apele salmastre ale lacurilor și lagunelor marine, iar toamna se reîntorc în apele mării. Sunt specii vechi, relicte, din perioada terțiară, ce trăiau chiar în vechea Mare Sarmatică.

Scrumbia de Dunăre și pescuitul ei au reprezentat o importantă sursă de hrană și de dezvoltare economică, însă, la ora actuală, acest pește a ajuns vulnerabil. Existența lui a ajuns să fie amenințată prin poluare, pescuit comercial excesiv și atacul speciilor invazive (în Marea Neagră, Mnemiopsis leidyi, o meduză originară din apele Atlanticului, atacă puietul, icrele și planctonul, înregistrând un nivel de 400 de exemplare/m3, în condiții optime).

Specia prezintă populații regionale și chiar subspecii.

Astfel putem distinge între:

  • populația din estul Mării Negre, aflată la est de Peninsula Crimeea și până la coastele Anatoliei, migrează pe Don, Rioni sau Khobi. Din Marea Azov scrumbiile urcau pe Don 900 de km, însă, în prezent, ele urcă doar 290 de km din cauza barajelor construite.

  • populația din vestul Mării Negre trăiește de la coastele Bulgariei și până în vestul peninsulei Crimeea. Aceasta migrează în Dunăre (până la km 864, Porțile de Fier), iar în condițiile unor populații abundente ele urcă și pe Nistru, Bug și Nipru (înainte de construirea barajelor de la Porțile de Fier, scrumbiile urcau pe Dunăre până la Budapesta - 1650 de km, iar pe Nipru ajungeau până la Kiev, însă acum pot urca doar 90 de km, de asemenea, din cauza barajelor de pe acest fluviu).
Stacks Image 2385
Începând din luna februarie, scrumbiile din vestul Mării Negre se adună în fața gurilor Dunării. Migrația începe în momentul în care temperatura apei este între 3˚C și 7,5˚C, atinge maximum în aprilie și mai când apa ajunge între 9˚C și 17˚C și se termină în iunie-iulie când apa ajunge între 22˚C și 26˚C.

Scrumbiile care migrează în vederea reproducerii au vârste cuprinse între 2 și 7 ani, aproximativ 50% dintre acestea având vârsta de 3 ani. Marea majoritate a scrumbiilor depun icrele în Dunăre între kilometrii 180 și 500. Alevinii eclozați migrează pasiv, în curentul fluviului, spre apele Mării Negre. Aceștia trăiesc în apele de lângă coastele mării, deplasându-se spre larg pe măsură ce cresc.

Din luna august scrumbiile se deplasează spre apele din sudul Mării Negre, Constanța-Mangalia, iar spre toamă târziu le întâlnim în zona Balcic - Varna. Iarna migrează spre larg, la adâncimi de până la 100m.

Antipa identifică patru varietăți ale speciei, de asemenea, recunoscute și de către pescari: Scrumbia de Dunăre cu capul alb și Scrumbia de Dunăre cu capul negru și două specii mai rare, Alosa pontica russac și Alosa pontica moriac. Dintre cele patru, doar Scrumbia de Dunăre cu capul alb ajunge până la Porțile de Fier II, restul fiind prezente în perioada de reproducere doar în zona Deltei sau exclusiv în apele salmastre ale lacurilor și lagunelor.



Descrierea speciei de către Grigore Antipa în anul 1905 este exemplară:



Stacks Image 2418
Stacks Image 2416
Stacks Image 2412
Stacks Image 2414