Coregonul

Stacks Image 190
Majoritatea peștilor din apele noastre dulci sunt bine cunoscuți și ușor de identificat, în special în cazul speciilor de râu, deoarece adâncimea redusă permite observarea cu ușurință a acestora. În lac lucrurile se complică un pic, însă, cu toate acestea, se pot identifica bibani, știuci sau crapi ce înoată în apropierea malurilor. Unele specii nu se conformează acestei reguli și, deși numele lor este familiar, recunoașterea acestora în mediul lor de viață este dificilă. Acesta este cazul coregonului, o specie din genul salmonidelor.

Statutul acestui pește este încă dezbătut de către oamenii de știință: unii disting mai multe specii în cadrul genului Coregon, în timp ce alții consideră că nu este vorba decât de o singură specie, care prezintă forme diferite în funcție de locul în care trăiește și de ecosistem (specie poliformă).

Coregonul face parte din familia salmonidelor. A fost introdus în România în anul 1956, lacurile fiind populate cu puieți din speciile Coregonus lavaretus (max 60-70 cm) și Coregonus albula (max 25cm). Coregonii trăiesc în lacuri adânci, mediu indispensabil pentru supraviețuirea speciei. Motivul pentru care acești pești sunt foarte greu de observat este modul lor de viață, departe de maluri, la adâncimi mari și variabile, deplasându-se pentru a urmări planctonul, care constituie principala lor hrană.

În perioada de reproducere putem observa îndeaproape acest pește deosebit, care părăsește apele adânci și se apropie de mal. Această perioadă începe încă din primele zile friguroase ale lunii noiembrie, însă majoritatea exemplarelor încep depunerea icrelor la jumătatea lunii decembrie.

Coregonul este un pește care se dezvoltă repede, la 3 ani atingând 30-35 cm, iar la 6 ani 50 cm.

Există două tehnici pentru pescuitul coregonului: cea tradițională „pescuitul la sondă” și pescuitul clasic cu șnur și muscă.
coregon_peste

Coregonus lavaretus (max 60-70 cm)

corecon_peste_mic

Coregonus albula (max 25cm)

pescuit_coregon

Pescuitul la sondă



În lacurile mari chironomidele se găsesc în număr foarte mare și sunt o importantă sursă de hrană, în special pentru coregon, care se hrănește exclusiv cu aceste larve și cu plancton. În lunile reci, respectiv februarie, martie, septembrie și octombrie, ecloziunea chironomidelor este foarte importantă pentru coregoni și aceasta este cea mai propice perioadă pentru pescuitul la sondă. În aceste luni coregonul se deplasează fără încetare în coloana de apă cuprinsă între 10 și 30 de metri căutând micile larve de chironomide.

Tehnică


Pescuitul la sondă este un pescuit din barcă, pe verticală. Pentru o bună prezentare este obligatoriu ca barca să fie ancorată, pentru a evita deriva. Poziționăm barca într-o zonă de trecere a peștilor, unde aceștia vin să se hrănească în mod regulat. Zonele cele mai bune sunt platourile, culoarele dintre două insule și vârfurile, locurile în care este cel mai probabil să se grupeze bancurile de coregoni.

Ca regulă generală și în funcție de sezon, peștii evoluează între 10 și 30 de metri (dacă lacul este mai adânc se poate ajunge și la 50 de metri). Odată ce locul a fost stabilit se introduce în apă montura cu nimfe. Aceasta este asemănătoare cu țaparina și este realizată dintr-un nailon de 0.14 - 0.16, ce prezintă într-un capăt un plumb de 5-10 grame, iar în cealaltă extremitate o mică agrafă sau buclă de care se prinde la firul principal al mulinetei. În funcție de legislație și de cerințele specifice fiecărui lac se stabilește numărul de nimfe și implicit lungimea monturii. Prima nimfă se prinde pe nailon la 75 de cm de plumb, printr-un nod chirurgical orientat în sus pentru ca nimfa să stea depărtată de fir. Următoarele nimfe se poziționează tot la 75 de cm una de cealaltă. Distanța dintre nimfă și firul monturii este de 2-5 cm, folosind un nailon de 0.10-0.14. Lanseta este lungă, peste 10 picioare, iar mulineta cu tambur rotativ sau fix, în funcție de preferință.

Prezentarea nimfelor


Se lasă plumbul până pe fund, apoi se întinde firul până când vârful lansetei se găsește exact deasupra apei pentru a începe mișcarea.

Mișcarea monturii de nimfe se rezumă la o deplasare pe verticală, foarte lentă. Este important ca aceasta să fie foarte lentă pentru a imita mișcarea naturală a unei chironomide spre suprafață. Se ridică vârful lansetei lent, pe o distanță de 50 de cm, se oprește puțin și revenim apoi, tot încet, la poziția inițială, cu ochii ațintiți asupra vârfului lansetei. Această mișcare se repetă și la alte adâncimi pentru a explora întreaga coloană de apă. În cazul unei mulinete cu tambur rotativ firul se ține în mână. Este de preferat ca lanseta și mulineta să fie în echilibru, pentru un maximum de sensibilitate. La ridicare este important ca lanseta să fie mișcată cu întregul braț și nu doar din încheietura mâinii pentru ca prezentarea nimfelor să fie perfectă.

Mușcătura coregonului este foarte fină și se poate produce în orice moment. Se înțeapă prompt la cea mai mică senzație de greutate. Trebuie reacționat foarte repede deoarece coregonul scuipă imediat nimfa.

Odată ce peștele este înțepat începe lupta. Coregonul este un pește de adîncime musculos și fusiform. Pe durata luptei alternează scufundările în forță cu zmuciturile puternice. Trebuie avut grijă să nu forțăm, pentru că buzele coregonului sunt fragile și se pot rupe foarte ușor.

Nimfele


În funcție de sezon și de chironomidele prezente în apă folosim imitațiile corespunzătoare. Cele mai bune rezultate sunt obținute cu imitațiile realiste legate pe cârlige de 14-16. Culorile de bază ale nimfelor sunt roșu și/sau negru peste care înfășurăm câteva spire de fir argintiu, iar în condițiile unei ape mai tulburi folosim culori mai deschise.

Pescuitul la muscă artificială

coregon lavarello


Multă vreme s-a considerat că tehnica prezentată anterior este singura ce poate aduce succesul în prinderea acestui pește. Însă o atentă observare a comportamentului coregonului face ca pescuitul la muscă artificială să înregistreze rezultate la fel de bune.

Primăvara, după topirea zăpezilor, coregonul devine activ în zona malurilor cu vegetație, la o adâncime între 1 și 4 metri, unde caută micile larve de chironomide și melci. De asemenea, și în diminețile lunilor calde putem să-l găsim în aceste zone, atâta timp cât temperatura apei nu depășește 15 C.

Vara și toamna, pe vreme răcoroasă, noroasă și cu o ploaie măruntă, coregonul urcă în straturile superioare ale apei unde se hrănește cu fitoplancton și mici chironomide emergente. În zilele senine activitatea la suprafață a coregonului are loc aproape exclusiv dimineața.

În funcție de adâncimea de prezentare a nimfelor de chironomide, acestea imită diversele stadii de viață ale larvelor. Ele pot fi lestate, cu cap auriu sau fără lest pentru zona superioară a apei. În pescuitul la muscă artificială, în afară de imitațiile de chironomide putem folosi imitații ale nimfelor de efemeride prezente în lac sau ale larvelor de sialis (Sialis lutaria), larve ale celebrelor Alder Fly.

În funcție de anotimp și de comportamentul coregonului putem pescui cu șnur flotant și leader din fluorocarbon, iar în condițiile în care acesta evoluează la adâncimi mai mari putem folosi șnur cu o densitate variabilă ce permite o evoluție a imitațiilor pe verticală (vezi șnururile Sweep de la AIRFLO). Lanseta este între 9 și 10 picioare, de clasă 4-5.
coregon_peste_nimfe

diverse imitații de chironomide

Sialis lutaria coregon

Sialis lutaria - o nimfă preferată de coregon