Cocoșul de Limousin - două interviuri cu Charles Gaidy și Laurent Val

Stacks Image 10212
Pentru muscarii francezi, ziua de 1 mai este strâns legată de reuniunea crescătorilor cocoșilor de Limousin ce are loc în orașul Neuvic. Evenimentul, ajuns în acest an la a 42-a ediție, transformă mica și cocheta localitate din Masivul Central în capitala cocoșilor de pescuit și, implicit, a pescuitului la muscă.

Creșterea acestui cocoș pentru legarea imitațiilor de insecte este o tradiție de sute de ani în regiunea Limousin. Este renumit pentru penele strălucitoare, cristaline, translucide, fine și elastice, cu un colorit specific, ce acoperă o paletă incredibilă de nuanțe de gri cenușiu, subliniate de tușe de culoarea mierii, aurii sau ruginii. De la cocoșul de Limousin pescarii folosesc cinci tipuri de pene – penele de pe gât, penele de pe aripi, penele de pe umăr, penele de pe spate și lanciile - fiecare dintre acestea, cu un colorit și o consistență specifice, este recomandată pentru legarea unei anumite muște... prinzătoare pe o anumită apă, într-un anotimp, pe o anumită vreme – o multitudine de tradiții într-o zonă în care fiecărui kilometru pătrat de pământ îi corespunde un kilometru de râu.

Probabil că tradițiile și localizarea nu sunt întâmplătoare: Neuvic –
novus vicus, denumirea galo-romană pentru noul oraș, situat în regiunea istorică Limousin, a dobândit statutul de oraș în secolul al XIII-lea, în secolul al XV-lea s-a construit o mănăstire franciscană, iar în 1766 a fost constituită o confrerie a penitenților albi. Se află pe una dintre rutele importante în pelerinajul către Santiago de Compostela, drum ce trecea prin Leon. Camino de Santiago a fost un mijloc important de răspândire nu doar a metodelor de pescuit din nordul Spaniei – i.e. pescuitul cu șirul de muște și cel cu buldo (buldo este denumirea franceză a stilului tradițional leonez de pescuit cu șnur de muște și o greutate flotabilă) – dar și a cocoșilor pentru legarea muștelor.

Este recunoscută originea spaniolă a cocoșului de Limousin, însă selecția desfășurată de-a lungul secolelor și creșterea în condițiile de mediu specifice regiunii franceze au făcut ca astăzi să putem vorbi despre o varietate distinctă. Este o pasăre mică, ce nu depășește 3 kg, cu o masă impresionantă de pene. Din punct de vedere genetic, standardele nu au fost niciodată stabilite oficial, însă caracteristicile cocoșului de Limousin, cum ar fi strălucirea și culorile penajului, sunt, înainte de toate, legate de mediul de viață: diferențele de temperatură ce determină creșterea pufului și a penelor, solul care conține granit, oferind astfel mineralele necesare pentru ca penele să aibă o strălucire aparte, o concentrație mai ridicată de radon, comparativ cu alte zone.

Dincolo de originile comune ale cocoșilor de Limousin și Leon, problemele cu care se confruntă astăzi sunt similare: o zonă rurală depopulată, dificultăți economice, interesul scăzut al tinerilor de a continua tradiția creșterii cocoșilor de Limousin, concurența și promovarea penelor de la cocoșii americani sau modificați genetic, muștele din materiale sintetice, accentul pus de mulți legători comerciali pe morfologia penelor în detrimentul calității acestora. Se înregistrează în ultimii ani o scădere a efectivelor de cocoși de Limousin, mulți crescători au renunțat sau sunt prea vârstnici pentru a continua această activitate, dispărând astfel linii de reproducere remarcabile. La acestea se adaugă reglementările privind creșterea păsărilor și constrângerile sanitar-veterinare, ce nu fac diferența între micul crescător de cocoși de pescuit, a cărui activitate este mai degrabă un hobby, și marile ferme de păsări.

De peste 40 de ani, în prima zi a lunii mai se organizează în Neuvic concursul național de cocoși de pescuit, eveniment ce menține vie tradiția creșterii acestor păsări. Sunt stabilite clasamente și premiați cocoșii adulți, cocoșii tineri și găinile, precum și crescătorii care prezintă linii de reproducere remarcabile. Cel mai râvnit este trofeul
Mazuel, conferit câștigătorului de la categoria cocoși adulți și care este pus în joc anul următor. El rămâne definitiv celui care reușește să-l câștige trei ani consecutiv, însă aceasta s-a întâmplat o singură dată în istoria competiției, în 1988.

Interviurile cu Charles Gaidy, veteran al competiției, și Laurent Val, crescător pasionat, cu rezultate remarcabile, ne oferă o imagine detaliată asupra celebrului cocoș de Limousin și a concursului de la Neuvic.


Despre cocoșul de Limousin - Charles Gaidy





Cocoșul de Limousin - Laurent Val