Chironomide


Griffith's Gnat & Syl's Midge

Din luna noiembrie și până în martie, chironomidele sunt printre singurele insecte ce pot fi observate pe suprafața apei. Ecloziunea acestora are loc în zilele cu soare, în cea mai caldă parte a zilei. Peștii sunt atrași de micile roiuri prezente în zonele cu apă liniștită, mărginite adesea de gheață. O zi frumoasă de iarnă cu un soare strălucitor, prezența acestor insecte pe luciul de apă, peștii care sunt atrași de ele și mușcă fin la suprafață... toate acestea ne creează impresia că primăvara bate la ușă. Când soarele coboară, activitatea chironomidelor și a peștilor încetează, iar speranța apropierii sezonului cald se risipește.

În sezonul cald activitatea și prezența chironomidelor sunt intense, însă atrag mai puțin atenția pescarilor, deoarece, în prim-plan trec efemeridele, tricopterele și plecopterele. Dar nu de puține ori, chiar și în condițiile acestei supraoferte de insecte, când nu merge cu nimic, imitațiile de chironomide ne scot din impas.

Chironomidele constituie o sursă de harnă importantă pentru pești pe tot parcursul anului. Ele sunt tolerante la apele mai puțin oxigenate, cu nivel scăzut sau la poluare. Deși au dimensiuni reduse, aceste insecte „se bucură” de o atenție sporită din partea peștilor (salmonide sau nu), dar și a pescarilor ce au în cutiile lor imitații ce reproduc toate stadiile de viață ale acestora. Legarea și pescuitul lor implică un grad maxim de finețe și măiestrie.
Stacks Image 211

Larva


Larvele de chironomide se află în dieta tuturor peștilor. Acestea trăiesc pe fundul apelor, printre resturile de sedimente și au înfățișarea unui vierme translucid, își mișcă corpul cu agilitate, însă deplasarea este anevoioasă.

Păstrăvii consumă cu plăcere larvele de chironomide, orice oportunitate de a prinde un exemplar este valorificată imediat, însă nu le urmăresc în mod special, putând fi prinși și cu imitații ale altor insecte. Ei nu vizitează în mod regulat zonele cu sedimente ale lacurilor în care trăiesc majoritatea acestor larve, deoarece sunt sărace în oxigen, iar păstrăvii nu preferă acest habitat. Adesea, curenții de apă antrenează micile larve, iar acestea sunt vânate imediat.

Imitațiile acestor larve sunt simple și variate în colorit. Pe un cârlig cu tija curbată se leagă corpul din diferite materiale și culori peste care se înfășoară câteva spire metalice (de culoare aurie sau argintie). Sunt lestate diferit în funcție de condițiile de pescuit.
Stacks Image 214

Pupa și emergența


Înainte de a intra în stadiul de pupa, larvele de chironomide se îngroapă în stratul de sedimente sau își atașează căsuța de pietre sau vegetație. Învelișul chitinos le asigură metamorfoza la adăpost de diverși prădători. La finalul acestui stadiu pupa iese din adăpostul său și începe ascensiunea către suprafața apei. Acest moment al emergenței este urmărit de pești și prezintă interes și pentru pescarul la muscă.

Ridicarea chironomidelor de pe fundul apei până la suprafață este un proces ce durează mult. Pe de o parte, în lacuri, coloana de apă care trebuie străbătută poate ajunge și la câțiva zeci de metri, iar chironomidele, comparativ cu alte insecte, sunt înotători foarte înceți. Acolo unde apa este mică, sau în râuri, ridicarea durează mai puțin. Peștii patrulează în zona dintre ape și se hrănesc intens cu aceste emergente.

În pescuitul la muscă artificială imitațiile sunt plasate între ape. Acestea sunt lestate foarte ușor pentru a putea imita comportamentul chironomidelor emergente. Liderul este lung, pentru lacurile adânci ajungând și la 7-8 metri, iar imitațiile sunt legate cu fluorocarbon de 0.10-0.12. Se folosește fluorocarbon și pentru lider, deoarece acesta are o densitate mai mare decât cea a apei și permite o scufundare mai facilă a nimfelor. După lansare se așteaptă ca nimfele să ajungă la adâncimea dorită (în cazul unui lac adânc și al unui lider lung se așteaptă minute bune). După ce nimfele au atins adâncimea dorită se începe o recuperare foarte ușoară, mai degrabă stăm în contact cu nimfele decât recuperăm. La cea mai mică mișcare a vârfului liniei sau la orice senzație de greutate în cârlig înțepăm.

Pe de altă parte, tensiunea superficială de la suprafața apei este o barieră serioasă pentru micile insecte. Situația devine dramatică pentru chironomidele emergente în momentul în care suprafața apei este ca oglinda, netulburată de curenții de apă sau de vânt, deoarece tensiunea superficială este mai mare. Este momentul în care peștii culeg liniștiți aceste insecte de sub suprafață, tot ceea ce putem observa fiind încrețirea luciului de apă datorată înotătoarei dorsale sau codale. În aceste condiții, folosirea unei muște uscate dă cele mai slabe rezultate. Pentru o bună prezentare a imitațiilor de chironomide (care nu sunt lestate în acest caz) liderul trebuie să plutească pe suprafața apei până la o distanță între 5 și 25 de cm de ac (se unge cu flotant până în apropierea muștei/muștelor care intră astfel în apă stând atârnate sub suprafața apei; folosim lider din nailon obișnuit). De asemenea, există modele de imitații de chironomide ce sunt astfel legate încât stau perfect agățate în pelicula de apă.

Există imitații de pupe ce sunt lestate cu bile. Atractivitatea acestor muște este mai mare în cazul în care pescuim pe fundul apei, însă folosirea lor este limitată doar la cazul acestor prezentări. În condițiile în care vrem să imităm comportamentul chironomidelor între ape sau la suprafața apei, nimfele lestate cu bilă nu sunt eficiente. Pe de altă parte, se poate lua în discuție faptul că o asemenea imitație lestată cu bilă poate fi clasificată mai degrabă ca stimulator decât ca o imitație de chironomidă.
Stacks Image 390

Stadiul adult


Chironomidele adulte prezintă interes doar în momentul în care sunt prinse în pelicula apei. Atâta vreme cât adultul este legat de învelișul nimfal sau se zbate pentru a ajunge definitiv pe luciul de apă, peștii sunt interesați de el. De aceea, cele mai bune imitații de chironomide adulte sunt cele care stau în pelicula apei, doar toracele și aripile fiind deasupra apei. Tot acum putem observa pe suprafața apei grupuri numeroase de chironomide care sunt purtate ușor de curentul de apă sau de vânt în anumite zone liniștite. Păstrăvii urcă la suprafață și se hrănesc exact din aceste grupuri, luând, ușor și delicat, mai mulți indivizi dintr-o dată. Astfel au apărut imitațiile gen „cluster midges” care imită grupuri de câteva chironomide alăturate.
Dincolo de diferitele imitații care reproduc cele trei stadii de viață ale chironomidelor, doresc să vă aduc în atenție două modele clasice a căror eficacitate maximă s-a dovedit de-a lungul anilor. Sunt modele ce pot fi folosite pe întreaga durată a anului, la fel cum chironomidele sunt active tot anul, însă, în primele zile de după dezgheț par singurele care oferă rezultate excepționale.

Modelul lui Griffith poate fi considerat o muscă uscată care este luată de la suprafața apei de peștii ce s-au dezmorțit puțin, după câteva zile însorite.

Cel de al doilea model, un spider contemporan ce împărtășește multe dintre caracteristicile primului, a fost realizat de Sylvester Nemes și presupune o metodă mixtă de prezentare, ceea ce îi conferă o largă atractivitate.

Griffith's Gnat

Stacks Image 2339
Primul model este cel al lui George Griffith (cofondator al Trout Unlimited, cel mai important ONG pentru protecția apelor și conservarea mediului). Modelul, cunoscut sub denumirea de „Griffith′s Gnat”, este foarte simplu. O fibră sau două din pană de păun (peacock herl) se leagă pe tija cârligului (nr. 16-24) pentru a forma corpul, peste care se înfășoară, tot dinspre sfârșitul tijei spre ochiul cârligului, o pană grizonată de cocoș (fibrele de la pana de cocoș sunt orientate ușor spre exterior). Eficacitatea acestui model stă în modul în care se așează pe apă: partea posterioară intră în apă, în vreme ce restul stă deasupra. Este o reprezentare perfectă a unei chironomide ce iese din apă, desprinzându-se de învelișul său. Ulterior, pe baza acestui model de o eficacitate incontestabilă au fost realizate diverse variante, folosind pene colorate în roșu, verde, galben nebru sau gri-albăstrui.

Syl's Midge

Stacks Image 2342
Cel de al doilea model este conceput de Sylvester Nemes, cel care a introdus, promovat și dezvoltat timp de decenii, în SUA, pescuitul tradiționalilor spiders. În cartea sa din 1991, Soft-Hackled Fly Imitations, el prezintă acest model pe care l-a legat și pescuit pentru prima dată în 1987. Imitația are un corp tot din pană de păun legată pe tija unui cârlig de 16 (poate fi de la nr. 14-24), iar gulerul este dintr-o pană de potârniche (preferabil din zona gâtului) ce se rotește de două ori. Când imitația este prezentată inițial pe apă, ea se comportă ca o muscă uscată. Ulterior, umezindu-se, intră în apă și se comportă ca un spider. Desigur că, după 2-3 lansări false, va pluti din nou. De la acest model au apărut și alte variante: cu corp scurt (să spunem tradițional scoțian) sau cu alte culori ale gulerului.