Nimfe de suprafață

Stacks Image 6858
Astfel sunt clasificate imitațiile concepute de George Edward MacKenzie Skues (1858-1949), cel care este considerat, pe bună dreptate, părintele pescuitului cu nimfe în amonte și unul dintre cei mai mari pescari și autori din istoria acestui sport.
Stacks Image 6862
Nimfele de suprafață, nelestate, legate pe cârlige fine, sunt prezentate și evoluează în straturile superioare ale apei, încercând să imite comportamentul insectelor în ultimul stadiu de viață acvatic. Denumirea subliniază diferența față de nimfele de profunzime, lestate, pescuite pe fundul apei, ce au fost promovate în deceniile următoare de Frank Sawyer.

Interesul față de patternurile lui Skues este dublu: din punct de vedere practic sunt extrem de eficiente în momentul în care peștii se hrănesc sub suprafață sau între ape, iar din punct de vedere istoric marchează debutul pescuitului modern la muscă pe ape curgătoare.

Considerațiile despre nimfe se cristalizează treptat, în trei lucrări ale sale:
Minor Tactics of the Chalk Stream - 1910, The Way of a Trout with the Fly - 1921 și Nymph Fishing for Chalk Stream Trout - 1939. Este important ca acestea să fie citite în contextul curentelor de opinie și ale discuțiilor de atunci: absolutizarea pescuitului cu muscă uscată de către Halford și numeroșii săi susținători, impunerea unui set de valori și a unor norme ce excludeau și desconsiderau a priori orice alt stil - la udă sau la imitații de tip păianjen practicate cu succes în râurile din nordul Marii Britanii -, excomunicarea pescuitului cu muște ude pe celebrele chalk stream-uri din Anglia, o atmosferă de intransigență dogmatică ale cărei ecouri se mai aud și astăzi.
Coleg de discuții și de pescuit cu Halford și adepții săi, încrederea în exclusivitatea pescuitului la uscată a început să scadă ca urmare a observării atente a felului în care peștii se hrănesc. Ipotezele sale din Minor Tactics pleacă de la constatarea că nimfele reprezintă un element important în dieta păstrăvului, fapt ce pare să fi scăpat contemporanilor săi precum Halford, Marryat sau Ronalds. Aici apar primele imitații ale unor nimfe ce pot fi pescuite cu succes în zilele în care păstrăvii nu se ridică la uscate. Este recomandată ca o tactică minoră, complementară pescuitului cu muște uscate. În ciuda pregătirii sale ca avocat și a vastei sale experiențe ca pescar, lucrarea are o puternică notă de condescendență față de colegii săi, cel mai adesea situați pe poziții extreme și adverse. Poate că a fost strategia înțeleaptă a unui scriitor practic necunoscut atunci, care punea în discuție ortodoxia pescuitului la uscată. În pofida criticilor generate, prima carte pare să fi dat multor pescari răgaz să se gândească la problemele expuse.
Stacks Image 6869
The Way of a Trout with a Fly, apărută 11 ani mai târziu, a declanșat o revoluție fără precendent în ultimele două secole. Skues a răsturnat nu doar consensul zgomotos al pescuitului exclusiv la uscată, dar a înlăturat și prejudecățile față de alte metode, precum pescuitul la muscă udă.

Până atunci orice discuție despre pescuitul la nimfă era încheiată extrem de repede fie prin invocarea lui Marriat ce considera că se poate imita nimfa, dar nu se poate imita mișcarea ei, fie prin sentința lui Halford ce susținea că păstrăvul nu este interesat de nimfa artificială. Acestea sunt respinse sistematic de către Skues, demers bazat atât pe argumente teoretice, cât și pe observațiile pe care le-a făcut timp de decenii. În ultimul stadiu de viață acvatică, nimfele se ridică pentru a ecloza sau sunt antrenate de curent, devin extrem de vulnerabile, iar peștii profită de acest moment. Pescuitul cu imitațiile lor, prezentate în amonte, în straturile superioare ale apei, oferă cele mai bune rezultate în aceste momente.
Stacks Image 6885
Nymph Fishing for Chalk Stream Trout apărută în 1939 reia argumentele pentru susținerea pescuitului cu nimfe în amonte și prezintă explicit o serie de nimfe testate de către autor.

Sunt descrise amănunțit comportamentele păstrăvilor ce se hrănesc între ape, ce iau nimfele liniștiți, fără mișcări bruște, din curent sau de sub pelicula apei, se examinează cu atenție conținutul stomacului peștilor. Toate acestea devin temeiuri și rațiuni pentru pescuitul cu nimfe în amonte, o metodă extrem de eficientă ce poate fi folosită atunci când păstrăvul nu se ridică în mod specific la insectele adulte de pe suprafața apei.


Cu toate că Skues este conștient de existența nimfelor pe fundul apei, de faptul că uneori păstrăvii fac mișcări fulgerătoare pentru a le prinde pe cele mai agile sau că alteori scurmă după cele aflate între pietre, el nu va pune în discuție pescuitul cu nimfe lestate sau modele care evoluează la adâncime - ceea ce a fost promovat în a doua jumătate a secolului XX de către Frank Sawyer.

Problema nu este că acestea ar fi trebuit inventate, pentru că
despre nimfe lestate vorbea Robert Venables la 1662, în celebra The Experienc'd Angler or Angling Improv'd, lucrare binecunoscută muscarilor britanici, ci faptul că G.E.M. Skues respecta o etică foarte clar conturată în acea perioadă a pescuitului la muscă.

Prezentai o imitație, fie uscată, udă sau nimfă, doar unui pește pe care-l puteai vedea sau ale cărui ridicări te îndreptățeau să consideri că are o dimensiune apreciabilă: „
nu trebuie să existe nici un prilej de a înțepa, răni și elibera un păstrăv ce este prea mic pentru a fi ținut”. Acesta era și principalul argument pentru care pescuitul cu un șir de muște ude în aval era considerat nesportiv - nu puteai evalua dimensiunea peștilor și de multe ori se prindeau exemplare mult prea mici.
Deși criticate în momentul apariției, nimfele de suprafață respectă foarte bine normele etice și estetice existente în Anglia la început de secol XX. Nu doar că acestea sunt prezentate unui pește de ale cărui dimensiuni trebuie să fim siguri pentru a evita înțeparea și rănirea celor mici, dar și din punct de vedere estetic și sportiv se conformează unor cutume ale vremii: sunt imitații cât mai realiste ale nimfelor, sunt legate pe cârlige subțiri, în prezentare evităm mișcarea sau jucarea lor pentru a determina mușcătura.

Observăm că nimfele prezentate în Nymph Fishing for Chalk Stream Trout sunt imitații ale efemeropterelor - trichopterele eclozează foarte repede și prezentau un interes scăzut în acea perioadă.
Stacks Image 6892
Se folosesc cele mai diverse materiale, ce absorb ușor apa, aproape exclusiv naturale - sunt câteva excepții pentru corpul de mătase sintetică roz. Varietatea materialelor folosite la legarea modelelor lui Skues este impresionantă, însă trebuie să ținem cont că acestea nu sunt imperative, nu au fost alese pentru că au proprietăți magice, ci pentru că reproduc cel mai bine insecta vizată. De asemenea, se recomandă ca imitațiile să fie introduse în apă pentru a vedea cum se modifică nuanțele materialelor folosite și gradul în care acestea reproduc trăsăturile insectelor. Desigur, se pot folosi și experimenta materiale noi.

O atenție deosebită se acordă corpului realizat din mătase pentru ca acesta să-și păstreze transparența: mătasea este nerăsucită, neceruită și se leagă direct pe tija cârligului, fără ca sub aceasta să existe ață de montaj - dacă modelul are cerci, aceștia se fixează cu ață de montaj doar în zona toracelui, în zona abdomenului și până la curbură, urmând să fie prinși cu firul de mătase. Este bine ca tija cârligului să fie vopsită cu un email alb, pentru a nu reduce luminozitatea corpului.

Gulerul este foarte scurt, cu precizarea că pentru ape mai repezi acesta poate fi un pic mai lung, nedepășind însă corpul. Fibrele gulerului nu trebuie să se lipească de corp în momentul în care nimfa evoluează în apă.

Ața de montaj - de preferință din mătase naturală - se ceruiește în funcție de model fie cu ceară de montaj de culoare brun închis (mix realizat prin adăugarea de tar), fie cu ceară de montaj de culoarea galben translucid.

- Vezi rețete pentru ceară de montaj -

Cârligele recomandate de Skues sunt fine, cu tijă lungă, curbură rotundă și ochet înclinat spre interior. Dimensiunea acestora este dată în vechile numerotări - scala Kendal sau și scala Pennell. O relativă echivalență între cârligele ce apar în carte și dimensiunea acestora în milimetri, măsurată de la baza curburii și până la ochet, ar fi următoarea:

No. 2 = 8 mm

No. 1 = 7.2 mm
Pennell 14 = 8.0 mm
Pennell 15 = 7.2 mm
Pennell 16 = 6.4 mm
Pennell 17 = 5.6 mm

Skues consideră că imitațiile pe care le legăm trebuie să fie cât mai realiste, astfel încât dimensiunea cârligelor este aleasă în funcție de apa în care pescuim, dimensiunea și specia insectelor.
Stacks Image 6964
I. Aprilie și început de mai

Cârlig: nr. 1 sau 2, curbură rotundă cu ochet spre interior, sau nr. 14 Pennell
Ață de montaj: galben intens, ceruită cu ceară de culoare brun închis (ceara cizmarului)
Guler: pană de găină sau de cocoș tânăr, cenușiu închis, cu centrul pufos ce acoperă dubbingul și sugerează casa aripilor, iar vârful barbelor imită picioarele.
Cerci: două sau trei barbe din pană de culoare închisă, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică, vopsită verde închis.
Corp: formă fusiformă, din păr de focă vopsit verde-măsliniu închis, peste abdomen se înfășoară câteva spire de fir metalic auriu.
Stacks Image 6966
II. La începutul sezonului

Cârlig: nr. 1, curbură rotundă cu ochet spre interior, sau nr. 15 Pennell
Ață de montaj: galben deschis, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de găină scurtă, pufoasă, cel mult două-trei rotiri
Cerci: două barbe din pană de culoare brun, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică; scurte
Corp: păr de pe obrazul iepurelui, culoare deschisă, opțional se înfășoară pe deasupra câteva spire din mătase galbenă sau fir metalic auriu
Stacks Image 6970
III. Început de mai

Cârlig: nr. 1 sau chiar 2, curbură rotundă cu ochet spre interior
Ață de montaj: brun-cenușiu, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pănă de găină de culoare galben-chihlimbar, barbe scurte, două rotiri
Cerci: două barbe din pană de culoare brun deschis, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică; scurte
Corp: abdomen din quill de păun brun deschis, curățat, torace din păr de iepure de culoare deschisă, din zona obrazului; opțional - câteva spire de fir metalic argintiu pe abdomen.
Stacks Image 6974
IV. Iunie

Cârlig: nr. 1, curbură rotundă cu ochet spre interior, sau Pennell nr. 15
Ață de montaj: galben deschis, ceruită cu ceară de culoare brun închis (ceara cizmarului)
Guler: pană cenușiu închis de găină sau cocoș tânăr
Cerci: două barbe din pană cenușiu deschis, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică; scurte
Corp: abdomen dintr-un amestec din lână de miel și fibre din blană de focă vopsite brun-măsliniu, ultimele doar cât să-i dea o nuanță închisă; pe deasupra, câteva spire din fir metalic auriu. Toracele din blană cenușie de veveriță
Stacks Image 6978
V. Mai, iunie, iulie

Cârlig: Pennell, nr. 15 sau 16
Ață de montaj: violet sau brun-cenușiu, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de găină cenușiu închisă, vârfurile se extind dincolo de torace
Cerci: două barbe din pană de culoare închisă, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică; foarte scurte
Corp: abdomen dintr-un quill brun din ochiul penei de păun, curățat, toracele din păr de ureche de iepure de culoare închisă.
Stacks Image 6982
VI. Iunie și iulie

Cârlig: nr. 1, curbură rotundă cu ochet spre interior, sau Pennell nr. 15 sau 16
Ață de montaj: orange deshis, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană cenușiu închis de cocoș tânăr, barbe foarte scurte, una sau cel mult două rotiri.
Cerci: două barbe de culoare închisă din pană de la gâtul masculului de bibilică, nepestriță; scurte
Corp: trei sau patru barbe din pană de egretă, vopsită în acid picric. (Egreta este specie protejată, acidul picric este considerat substanță explozivă și nu se mai comercializează. În consecință, folosim un substitut de culoare galbenă - de exemplu, pană albă sau ușor cenușie din aripa curcanului vopsită în diferite nuanțe de galben). Toracele din blană de veveriță gri sau blană de iepure de culoare închisă.
Stacks Image 6986
VII. Mai și restul sezonului atunci când Baetis fuscatus se află pe apă

Cârlig: Pennell nr. 16
Ață de montaj: galben intens, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de găină de culoare cenușiu închis, barbe scurte, nu mai mult de două rotiri.
Cerci: două barbe din pană de culoare cenușiu închis, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică.
Corp: păr de cârtiță amestecat cu păr de focă vopsit galben.
Stacks Image 6990
VIII. Iulie și august

Cârlig: Pennel nr. 15
Ață de montaj: orange deschis, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de culoare brun-cenușiu, cu vârfurile mai deschise
Cerci: două barbe de culoare brun-cenușiu deschis din pana de la gâtul masculului de bibilică
Corp: abdomen din mătase artificială roz deschis, legat până la începutul curburii, se trece pe sub cele două barbe și se revine; toracele din păr de iepure de culoare deschisă, din zona obrazului.
Stacks Image 6994
XI. Iulie și august

Cârlig: Pennell nr. 17
Ață de montaj: orange deschis, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de cocoș roșu-cafeniu, barbe foarte scurte, o singură rotire.
Cerci: două fibre din pană de la gâtul masculului de bibilică, ne-pestrițe, vopsite puternic în acid picric, foarte scurte. (OBS: culoarea finală este galben, galben-olive.)
Corp: abdomenul din fibre de blană de vulpe polară, culoare cenușiu, vopsite puternic în acid picric (OBS: culoarea finală este galben-olive), pe deasupra punem câteva spire din fir metalic auriu. Toracele din blană de focă brun-olive închis sau, ca variantă, blană de focă de culoare cenușiu închis.
Stacks Image 6998
X. De la sfârșit de aprilie până la finalul lunii iulie; de la mijlocul lui august și până la sfârșitul sezonului legată mai mică

Cârlig: Pennell nr. 17
Ață de montaj: purpuriu, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană mică de la gâtul masculului de stăncuță. (Una dintre variante se leagă clasic, cu 1-2 rotiri ale penei. Cealaltă variantă presupune prinderea vârfurilor penei la începutul cârligului - acestea urmând să imite picioarele nimfei - iar după formarea toracelui, pana este petrecută apoi peste torace, ceea ce va oferi o bună imitație a căsuței aripilor).
Cerci: trei barbe din pană de găină albă (scurte sau, în altă variantă, lungi)
Corp: fibre din blană de cârtiță, se lasă să se vadă la coadă câteva spire din ața de montaj.
Stacks Image 7002
XI. Aprilie și mai; din nou în iulie și august

Cârlig: Pennell nr. 17
Ață de montaj: galben deschis, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: o singură rotire a unei pene foarte mici de cocoș, culoare cenușiu închis
Cerci: două barbe din pană de culoare deschisă, nepestriță, de la gâtul masculului de bibilică
Corp: fibre din blană cenușie de veveriță, peste care se rotesc câteva spire de mătase galbenă
Stacks Image 7006
XII
Identic cu modelul de mai sus, cu deosebirea că spirele de pe corp sunt din fir argintiu
Stacks Image 7010
XIII
Cârlig: nr. 1, curbură rotundă cu ochet spre interior, sau Pennell nr. 15
Ață de montaj: albă, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de cocoș tânar de culoare chihlimbar, foarte scurtă, o singură rotire.
Cerci: două barbe din pană de culoare deschisă, nepestriță, de la gâtul bibilicii
Corp: fibre de culoare crem de pe abdomenul puiului de focă, toracele din fibre din blană de veveriță cenușie sau iepure
Stacks Image 7014
XIV
Cârlig: Pennell nr. 15-16
Ață de montaj: galbenă
Guler: pană de cocoș chihlimbar cenușiu, foarte scurtă, o singură rotire
Cerci: barbe din pană brun de la gâtul masculului de bibilică.
Corp: abdomen din mătase galbenă ce capătă o culoare verde-olive atunci când este udă; torace din fibre din blană de iepure sau, ca variație, veveriță cenușie
Stacks Image 7018
XV. Din mai până în august
Cârlig: Pennell nr. 16
Ață de montaj: purpurie sau orange aprins pentru cap și torace și albă pentru corp, ceruite cu ceară de culoare naturală.
Guler: pană de culoare roșiatică cu vârfurile albe, scurtă
Cerci: două barbe deschise (dar nu albe) din pană de la gâtul masculului de bibilică
Corp: abdomen din fibre din blană de pui de focă, culoare crem, peste care se înfășoară câteva spire de fir metalic argintiu. Toracele din blană de iepure vopsită roșu aprins.
Stacks Image 7022
XVI
Cârlig: nr. 16
Ață de montaj: crem, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de găină de culoare cenușie cu vârfurile deschise, o singură rotire
Cerci: două barbe crem din pană de la gâtul masculului de bibilică
Corp: abdomen alb-gri din blana de la umărul iepurelui, peste care se înfășoară câteva spire de fir metalic argintiu. Toracele din blană de veveriță cenușie sau de iepure, culoare închisă.
Stacks Image 7026
XVII
Cârling: Pennell nr. 16
Ață de montaj: crem, ceruită cu ceară de culoare naturală
Guler: pană de găină roșcat deschis, scurtă, o singură rotire
Cerci: două barbe crem deschis din pană de la gâtul masculului de bibilică
Corp: abdomen din blană de iepure de culoare deschisă din zona obrajilor, peste care se înfășoară câteva spire de fir metalic argintiu; toracele din blană cenușie de iepure sau veveriță
Stacks Image 7030

XVIII

Cârlig: nr. 1 sau 2, curbură rotundă cu ochet spre interior
Ață de montaj: orange aprins
Guler: pană de găină cenușiu închis, pufoasă, cel mult două rotiri
Cerci: trei barbe din pană de găină cenușie, scurte
Corp: voluminos, gras, nu are formă fusiformă, realizat din fire din blană de vacă de culoarea sângelui uscat.
Stacks Image 7034
Cârlig: nr 1, curbură rotundă cu ochet spre interior
Ață de montaj: orange
Guler: gri închis
Cerci: trei barbe din pană de potârniche
Corp: blană gri de pisică persană vopsită în acid picric până devine verde intens.
Stacks Image 7038
Excelentă pentru lipan, dar nefolositoare la păstrăv

Cârlig: nr 1, curbură rotundă cu ochet spre interior
Ață de montaj: orange
Guler: pană de cocoș vopsită verde-olive
Cerci: trei barbe din pană de potârniche
Corp: mix din fibre de blană de focă de culoare olive, verde, galben, roșu și orange, la care se adaugă câteva fibre din blană de iepure și unele verzi din blană de pisică persană vopsite ca mai sus pentru ca dubbingul să se prindă mai ușor; peste corp se înfășoară câteva spire de fir metalic auriu.