Parașute 1931-1932

Stacks Image 10000
Parașutele reprezintă un capitol important din istoria recentă a pescuitului la muscă uscată. Cu toate că au cunoscut de-a lungul deceniilor evoluții majore și au apărut diverse variante, inventatorul patternului și momentul apariției pot fi precis indicate.

În iarna 1931-1932, Helen Todd, o tânără legătoare scoțiană, documentându-se despre muștele cu aripi despărțite, a avut ideea de a realiza o imitație a efemeridelor aflate în ultimul stadiu de viață, insecte ce agonizează cu aripile larg deschise, plutind aproape inerte pe suprafața apei. Pentru montaj, Helen Todd utiliza câteva fire din păr de porc, prinse perpendicular pe tija cârligului, un mini-catarg în jurul căruia rotea pana, formând astfel gulerul specific parașutelor.
Stacks Image 10002

Parașute comercializate de Alexander Martin, Glasgow

Alexander Martin, pentru a cărui firmă din Glasgow lucra Helen Todd, va înregistra și va comercializa aceste imitații. Cei de la Hardy, dar și William Brush din Detroit, vor breveta modele de cârlige speciale pentru legarea parașutelor, însă greutatea acestora reprezintă un inconvenient major - chiar și astăzi mai pot fi găsite asemenea cârlige fabricate de Partridge, cod HE1.
Stacks Image 10018

Cârlige Partridge HE1

Stacks Image 10026

Greenwell's Glory - variantă parașută

Cu 87 de ani în urmă s-au legat primele parașute, muște ce reproduc destul de bine caracteristicile efemeridelor aflate în stadiul de spent și prezintă o flotabilitate satisfăcătoare. Modelele, reinterpretări ale patternurilor clasice, prezentau aripi lungi și un guler generos, folosindu-se adesea pene cu fibre moi - potârniche, rață mare, rață mică, sitar, găină etc. Au fost create avându-se în vedere pescuitul pe lac, cu dedicație pentru celebrul Loch Lomond, acolo unde și-au dovedit eficiența și și-au câștigat renumele.
Stacks Image 10020

Parașute prezentate în catalogul Hardy

După 1940, o nouă generație de modele a apărut în Statele Unite și în Australia, elementul specific fiind smocul de fire albe din coadă de vacă ce jucau rolul tijei de metal în jurul căreia se înfășura gulerul, acestea fiind vizibile după încheierea imitației și jucând rolul de indicator – Adams Parachute este reprezentativă pentru perioada menționată.
Stacks Image 10022

Parachute Adams

După anii '60, firele din coadă de vacă sunt înlocuite cu fibre sintetice, ulterior e folosit și CDC-ul. Observăm că noile modele sunt mai mici, gulerul este mai scurt și mai rigid datorită folosirii penelor de cocoș, prezintă o flotabilitate ridicată și vizibilitate foarte bună, fiind pescuite în special pe râurile tumultoase. Totodată, ele pot fi încadrate mai degrabă în clasa atractorilor, decât să le considerăm imitații ale unor anumite insecte.
Stacks Image 10024

Royal Exchange Square, Glasgow - la nr. 20 a funcționat până la jumătatea secolului trecut magazinul
lui Alexander Martin, acolo unde s-au comercializat pentru prima dată muștele de tip parașută

Odată cu Klinkhamer-ul, inventat în 1984 de olandezul Hans Van Klinken, s-a născut un nou val de parașute. Pasionatul pescar de lipan a creat această imitație de insectă ce eclozează, cu o flotabilitate foarte bună, adaptată apelor rapide din Scandinavia, acolo unde-i place atât de mult să pescuiască. Utilizarea cârligului curbat, corpul fin, necerclat și un guler bine conturat i-au permis să obțină rezultate deosebite.