CÎRLIGELE



capitol din Colecția Vînătorul și Pescarul Sportiv - Pescuitul cu musca artificială - editat de AGVPS din RPR în anul 1955.


În afară de plăcerea oferită de lectura unui articol de specialitate vechi, paginile de mai jos ne arată și evoluția acestui sport în decurs de o jumătate de secol. Puțini dintre noi și-au pus rareori problema de a ascuți un ac de pescuit - avem ace ascuțite chimic, iar cea mai fină pilă pare grosolană și puțin utilă... poate cu o piatra foarte fină, dar cum?... Ne spune Ioan Alexandru Brătescu-Voinești în cartea sa „Tratat de pescuit” din 1938: „Un cârlig are un vârf, un spin, o curbură și o coadă. Vârful cârligului trebuie să fie întotdeauna foarte ascuțit, în așa fel încât partea interioară a vârfului - adică cea pe care se găsește spinul -, să fie cât mai plată, deoarece în lupta peștelui pentru a scăpa aceasta este partea pe care se exercită presiunea. Dacă ea ar fi tăioasă, ar lărgi gura în care e înfipt cârligul înlesnind astfel ieșirea spinului și scăparea peștelui. De aceea ascuțirea se face lateral pe două planuri care se întâlnesc pe partea din afara vârfului formând o creastă tăioasă.” Poate că nu o să ascuțim cârlige, dar citind rândurile de mai sus și paginile ce urmează ne dăm seama de lucruri care ne vor ajuta foarte mult în alegerea unor cârlige bune, treabă dificilă azi când numărul celor proaste, produse chiar de firme mari, pare să fie în creștere.

Putem observa că se face referire la Scala Kendal (stabilită în 1830), la concurență cu Scala Redditch și se dau anumite corespondențe. Scala Redditch este etichetată ca fiind „veche” pentru că a apărut înaintea altora. (Discuția se poate complica, deoarece și pentru Scala Redditch există trei variante: Redditch 1830, Redditch Old și Redditch New, dar primele două chiar nu se mai folosesc.... așa că o zicere corectă ar fi „vechea scală Redditch de tip nou”.)

De asemenea, se prezintă cârligul cu vârful scurt și ușor în exterior ca fiind cel cu forma ideală (Fig. 15), iar cele din Fig. 16 sunt considerate cârlige cu „forme rele”. Tot despre forma cârligelor comentează și Brătescu-Voinești în Tratatul său, ceea ce ne oferă o imagine despre preferințele pescarilor de la mijlocul secolului trecut „Deși unele cârlige au vârful întors înăuntru, cum sunt cele italiene pentru ape pietroase, în mod obișnuit vârful cârligului e paralele cu coada lui, pentru a-i reduce alunecarea în gura peștelui în momentul înțepării. Pentru același motiv, unii fabricanți au făcut chiar cârlige cu vârful puțin în afară. Avantajul dat multor modele de cârlige are de asemeni, drept scop împiedicarea acestei alunecări. Dacă priviți pe muchie un cârlig cu avantaj, veți vedea că vârful, curbura și coada lui nu sunt în același plan. Avantajul trebuie să fie însă moderat.



În tabelul prezentat s-a strecutat o eroare: Scala Redditch are cel mai mic cârlig nr. 18 - deci, când citim tabelul, adunăm o unitate pentru scala Redditch.

carligele agvps




carligele agvps rpr


carlige de pescuit agvps