Mormâșca - variantă pentru muscărit

Stacks Image 7183
Mormâșca, binecunoscută pescarilor la copcă, este confecționată în diferite forme, culori și mărimi. Pescuitul acesteia ca atare sau adăugând pe cârlig momeli naturale, mărgele, fire de lână roșie, pene ce imită forma unui palmer, constituie un stil popular în zona Rusiei și a Peninsulei Scandinave încă din secolul trecut. Una dintre cele mai vechi referințe scrise despre mormâșcă se găsește în lucrarea Calendar de pescuit, semnată de Leonid Pavlovici Sabaneev în 1885.

Sunt pescari care o utilizează și în lunile de vară, cu precădere în lacuri sau în ape curgătoare adânci, folosind lansete lungi și uneori plutitor. Năluca imită micii crustacei din genul Grammarus, cuvântul rus мормышка derivă din мормыш, termen ce desemnează tocmai aceste vietăți acvatice.
Stacks Image 7197
Stacks Image 7199
Stacks Image 7201
Stacks Image 7187
Eficiența acestor mici năluci derivă din jocul pe care-l fac în apă, reproducând foarte bine deplasarea crustaceelor și chiar a unor nimfe în straturile adânci ale apei. Diversele forme de disc, de lacrimă, conice etc., dar și punctul de prindere a firului de tija cârligului, excentric centrului de greutate, fac ca traiectoria acestora prin apă să prezintre oscilații dintre cele mai diverse. Este imposibil de obținut aceeași mișcare folosind nimfe cu bilă sau jiguri, deoarece greutatea este de formă sferică, iar prinderea se face de ochetul cârligului.

Pescuitul cu mormâșcă - denumit uneori „la balalaică” datorită mișcărilor scurte și rapide imprimate micii lansete folosite în pescuitul la copcă - a suscitat și interesul pescarilor la muscă. Printre primii care au legat și popularizat imitații ale unor nimfe pe cârlige ce aveau cap specific mormâștelor se numără Vladimir Markov, care subliniază printre avantajele acestora faptul că se agață extrem de rar datorită poziției cârligului, pot fi legate imitații mici datorită absenței ochetului exterior, iar capul poate fi modelat în funcție de imitația urmărită, nefiind doar de formă sferică, așa cum este cazul nimfelor cu bilă sau al jigurilor.


Desigur, pot fi gândite diferite imitații, de forme și mărimi diverse, ce pot fi pescuite atât în lacuri, cât și în ape curgătoare cu tipologii variate, la copcă sau în lunile de vară. Partea care necesită cel mai mult timp este însă construirea mormâșelor și atenția care trebuie acordată echilibrării acestora, respectiv cârligul să stea în poziție aproape orizontală, balansat de greutatea capului, forma acestuia și poziționarea orificiului prin care este trecut firul.

În afară de filmulețul pe care l-am realizat, pot fi găsite pe internet diferite recomandări privind construirea mormâștelor.