tabele solunare knight

Teoria solunarelor


„Dacă celelalte condiții nu sunt nefavorabile, peștii se vor hrăni, animalele se vor mișca, păsările vor cânta și vor zbura din loc în loc, de fapt, toate ființele vii vor deveni mai active, mai pline de viață, în timpul perioadelor solunare spre deosebire de alte perioade de timp aparent asemănătoare. Acei pescari care au avut deschiderea de a urmări orarul, l-au găsit ca pe un ghid pentru cele mai bune rezultate, în fiecare zi, iar calitatea pescuitului lor s-a îmbunătățit...”. John Alden Knight - "Moon Up...Moon Down"
John Alden Knight - (1890 – 1966), bancher, pescar și un mare iubitor al naturii – a devenit intrigat de o veche zicală din sudul statului Georgia, conform căreia rezultate bune la vânătoare și pescuit se obțin când Luna se află exact deasupra locului de pescuit sau dedesubt, pe cealaltă parte a pământului (zenit și nadir – ca să vorbim științific). A început să verifice acest lucru și a observat că cele mai bune rezultate le-a obținut în mijlocul zilei, când Luna se afla exact deasupra locului de pescuit. În mod special peștii mari mușcau foarte bine; după două ore de pescuit la modul superlativ, mușcăturile s-au rărit până la dispariție.
tabele solunare knight
După acest episod s-a decis să testeze ipoteza referitoare la influența Lunii asupra comportamentului de hrănire al animalelor. A realizat o listă lungă de factori - 33 la început – care puteau să influențeze comportamentul de hrănire al peștilor, dar în urma testelor au rămas trei factori principali: Soarele, Luna și fluxul. Fluxul are un efect major asupra comportamentului de hrănire al peștilor de apă sărată... Knight a constatat că cea mai activă perioadă de hrănire a peștilor marini este în punctul de maximum al fluxului. Însă nu putem vorbi de flux și reflux în cazul unui râu de munte. Fluxul și refluxul sunt cauzate însă de atracția gravitațională exercitată de Soare și de Lună și deci pot fi reduse la cele două, iar activitatea peștilor de apă dulce este influențată în același mod de poziția celor două astre ca și cea a peștilor de apă sărată.

Aceasta a fost nașterea teoriei solunarelor (sol de la Soare, lunar de la Lună), care combină forța gravitațională a Soarelui și a Lunii. Ea calculează intervalele orare când forța exercitată de cele două astre asupra Pământului este maximă, în aceste perioade existând cea mai mare probabilitate ca peștii să se hrănească.
solunare knight
Teoria lui Knight este o „adaptare științifică” a vechii cutume pescărești cunoscută ca Luna deasupra-Luna dedesubt (moon up – moon down) „Nu știm ce produce o astfel de activitate, dar ea este aplicabilă tuturor formelor de viață”.

Nu trebuie să căutăm în lucrările lui Knight o prezentare științifică riguroasă a teoriei solunarelor sau a cauzelor ce determină creșterea activității animalelor în funcție de poziția Lunii și a Soarelui... însă testarea acestei teorii a verificat de fiecare dată ipoteza „Moon Up – Moon Down”. Relevante sunt testele biologului Frank A. Jr. Brown care a adus în laboratorul său din Chicago niște scoici recoltate din Atlantic. În prima săptămână acestea se deschideau în momentul fiecărui flux ce avea loc în zona maritimă de recoltare. După o săptămână acestea au început să se deschidă exact în momentul în care Luna se afla deasupra sau dedesubtul orașului Chicago, aflat la peste 1500 de km de locul de proveniență al scoicilor. Din anii 30 teoria a fost testată atât prin experimente de laborator cât și prin colectarea de date statistice... de fiecare dată teoria solunarelor a fost verificată.


Celebrele solunare sunt motiv de dispută între pescari și după aproape 80 de ani de la apariția lor, iar acest fapt se datorează neînțelegerii lor sau prezentării lor deformate. Ele nu prorocesc „bafta” dintr-o anumită zi printr-o reprezentare grafica a unui pește mai mare sau mai mic, zâmbitor sau trist, nu joacă rolul de oracol ce prevestește acțiunea forțelor supranaturale și nici nu reprezintă orarul zilnic la „restaurantul” peștilor... ele spun un lucru foarte simplu: forța de atracție exercitată de Soare și Lună, cu puncte de maximum și minimum pe durata fiecărei zile și luni, înfluențează și activitatea peștilor. Așa cum ținem cont de temperatura apei, de variația presiunii atmosferice, de vânt, ploaie ș.a.m.d. este firesc (și chiar pragmatic) să ținem cont de niște intervale orare în care ni se recomandă să pescuim și nu să privim la luciul apei.

Termenii teoriei


Luna orbitează în jurul Pământului în aceelași sens de rotație ca al acestuia în jurul propriei axe; aceasta face ca Luna să se afle în aceeași poziție pe cer după ≈ 24 de ore și 50 de minute.

INTERVALUL MAJOR durează aproximativ 2 ore și este la apogeu în momentul în care Luna se află exact deasupra locului de pescuit sau dedesubt, pe partea diametral opusă a Pământului.

INTERVALUL MINOR dureaza aproximativ o oră și are loc în momentul în care Luna răsare sau apune. Când intervalul cade la răsăritul sau apusul Soarelui, influența exercitată este mai mare.
solunare ore majore si ore minore

Cele mai bune rezultate se obțin în zilele în care avem Lună Nouă sau Lună Plină, rezultanta forțelor de atracție având valoarea maximă. Când Luna se află în Primul pătrar sau în Ultimul pătrar, influența exercitată de cele două astre în perioadele solunare este mai redusă. Perioada în care Luna ajunge din nou în aceeași poziție față de Soare, așa cum poate fi observată de pe Pământ - ex: perioada între două faze de Lună Nouă - este de ≈29,5 zile.
fazele lunii solunare
Unele din cărțile semnate de John Alden Knight:
carti solunare knight