Tricolor cu două culori?!

decathlon2018_ragot_350
În vastele spații ale Decathlon-ului, cel care vinde iluzia sportului de performanță cu singura condiție de a trece pe la rafturile potrivite, există și secțiunea de pescuit. Sute de metri pătrați cu scule îți atrag atenția mai degrabă prin diversitate, decât prin calitate. Dar ceva la care să te uiți, tot mai găsești, ba chiar și cumperi câte un lucru de care ți-ai adus aminte că-ți lipsește…

Agățate la capul raftului, lângă mulinete gigantice și lansete ce promit recorduri mondiale, găsim câteva seturi de muște RAGOT, cunoscuta firmă franceză înființată în 1931 de André Ragot. Printre kiturile cu nimfe, păianjeni, streamere șamd, îl putem remarca pe cel cu tricolore, celebrele imitații de numele cărora se leagă pagini bune din istoria pescuitului la muscă din Hexagon. Sunt tricolorele originale ale lui André Ragot sau French Tricolore ale lui Henry Bresson??? Puțin probabil ca vreuna să fie tricolora republicană a lui Michel Flenet, roșu-alb-albastru… Prin protecția groasă de plastic nu îți dai seama foarte ușor, până la urmă cumperi setul ca să te uiți, acasă, pe îndelete la imitații, nu într-un picior, la magazin, sub privirile chiorâșe ale bodyguardului.


Citește mai mult...

Următoarea mare sărbătoare...

reviteaioan2017_01350
- Când mă înveți să leg muște?
- Du-te de aici!

De fiecare dată când îl vedea pe malul apei, Ioan se ținea scai de domnul Trandafir. Pentru copilul de 5 ani, acesta era secretul prin care putea deveni pescar. Dăduse la râmă sau scorobete, dar acum era altceva... Urmărea fascinat, din spatele domnului Trandafir, jocul imitațiilor colorate pe apă, tresărea la fiecare atac al peștilor, emoțiile îi tăiau răsuflarea la arcuirea și tremurul bățului de alun. Într-una dintre zile a stat însă prea aproape și, la o lansare neatentă, una dintre muștele de pe șir i s-a înfipt în pomete. Domnul Trandafir a luat repede briceagul cu prăsele în formă de pește, a tăiat corpul muștei și a scos cârligul în sensul în care intrase. S-a uitat atent, totul era în regulă. Amândoi erau speriați...

- Ce vrei, mă?!?!
- Să mă înveți să leg muște…
- Vino la mine când e următoarea mare sărbătoare.


Citește mai mult...

Musca de mai...

muscamaipmax_0350
Este una dintre cele mai discutate și apreciate imitații din ultimii 350 de ani, evoluțiile ei urmând îndeaproape dezvoltările pescuitului cu muscă artificială. Prima referință directă la musca de mai și insectele din familia Ephemeridae apare în lucrarea lui Thomas Barker, Art of Angling, publicată în 1651. Astăzi, în mod general acceptat, Ephemera vulgata și Ephemera danica sunt cele două specii din familia Ephemeridae ce stau la baza modelelor legate de pescari - foarte rar sunt imitate Ephemera lineata și Ephemera glaucops, care au o răspândire limitată.


Citește mai mult...

Plopul din Valdepiélago

valdepielago_350
Dacă treci prin mica localitate Valdepiélago din Munții Cantabrici, este imposibil să nu remarci plopul enorm ce crește lângă apă, în apropierea unui pod de piatră construit în perioada medievală. Mult mai curioasă este istoria acestui copac despre care se spune că are câteva secole: un braconier s-a salvat de la înec agățându-se în ultimul moment de o crenguță pe care a replantat-o aici, aceasta devenind arborele solitar și maiestuos ce-l putem vedea astăzi pe malul râului Curueño.


Citește mai mult...

Muște contrafăcute

muste_contraf350

Pe 7 septembrie 1663, un anume Pierre Jeute a fost condamnat la plata unei amenzi de 3 florini „pentru că, în fiecare zi, l-a trimis pe fiul său să pescuiască folosind muște contrafăcute și pentru că, astfel, a golit râul, luând în fiecare zi peste 10 livre de păstrăvi.” Documentul se află în arhiva orașului La Roche–en-Ardenne, așezare aflată de-a lungul râului Ourthe, atestată încă din perioada neolitică.


Citește mai mult...

Musca galbenă

1mai2017_04 copy
Mai. Musca galbenă. Corpul din lână galbenă: aripile din pană de cocoș roșu & de rață vopsită galben.” - The Treatyse of Fishing with an Angle, 1496

Descrierea muștei galbene apare în Tratatul de pescuit cu undița publicat în 1496 de Wynkyn de Worde și ulterior atribuit autoarei - cel mai probabil, fictive - Dame Juliana Berners. Alături de alte stiluri și metode de pescuit, sunt prezentate sumar 12 muște, fără multe detalii despre modul de legare sau de prezentare, formulând doar recomandări privind utilizarea lor în diferite luni ale anului. Tratatul a fost tipărit ca o completare la cea de-a doua ediție a popularei lucrări despre vânătoare Book of St Albans. Dacă inițial textul a fost văzut ca izvor al literaturii de acest gen, ulterior s-a revenit la considerarea sa ca primă scriere britanică păstrată despre pescuitul la muscă.

Singura certitudine este că Tratatul a fost scris la începutul secolului al XV-lea, fragmente ale manuscrisului existând astăzi la Yale și Oxford. În rest, nu se cunoaște autorul sau, după unii cercetători, autorii acestuia și nici dacă textul a luat naștere de-a lungul secolelor, cunoscută fiind practica de a retranscrie manuscrise și a adăuga fragmente noi sau ale altor autori - merită subliniat faptul că paragraful de deschidere referitor la Solomon este identic cu cel din lucrarea Flos Medicinæ din secolul al XII-lea.
Citește mai mult...

„Nu s-a întîmplat nimic...” - Oare?!

secuieu2016_mic
Septembrie 2016 este ultima lună în care Secuieul va mai fi o apă cu pești. Lovitura finală este amputerea râului pe o lungime de 6 km. Apa va începe să curgă prin conducta noii microhidrocentrale situată la confluența cu Gurghiul, albia se va transforma într-o serie de mici băltoace colmatate. Câteva salmonide vor mai încerca probabil să urce și în această toamnă pentru a depune icre... malchance!

De-a lungul Secuieului vedeai tăblițe pe care scria „Pescuitul interzis! Zonă de protecție și refacere.” Mai lipsea un rând „Permisă construirea de microhidrocentrale”. Dar unii l-au completat prin semnăturile și avizele emise de instituțiile responsabile, plus câțiva specialiști cocliți de foame. Lucrările au început în această primăvară cu rapiditate și în deplină discreție. Probabil că și în legalitate, pentru că din toate aprobările transpar sforțările de a evidenția respectarea procedurilor. Un sofism grețos ai cărui autori nici măcar nu au avut bunul simț de a scrie corect denumirea acestei ape.

Am reușit să distrugem una dintre cele mai frumoase ape, cu o semnificativă relevanță culturală. Nu mă așteptam la notorietatea sau la programele de protecție ale râurilor din North Devon, urmare a cărților Tarka the Otter și Sallar the Salmon semnate de Henry Williamson. Speram însă ca scrierile lui Ionel Pop să fie suficiente pentru a ne face să ne apropiem de Secuieu cu o minimă deferență.



Citește mai mult...

„Il faut d'abord durer”

pilar copy

„Il faut d'abord durer” îi plăcea lui Hemingway să spună despre viață, iar cei care au pescuit cu el relatează că folosea același motto și pentru lupta cu exemplarele capitale de pești marini.

Este binecunoscută pasiunea acestuia pentru pescuitul în mare, sunt de notorietate fotografiile sale pe nava Pilar, alături de un marlin sau ton gigant. A pescuit și a scris despre pescuit, iar, dincolo de aspectele literare, din operele sale transpar cu claritate experiența și cunoștințele în ceea ce privește pescuitul. De altfel, fără acestea este aproape imposibil să-ți imaginezi că pot fi scrise „Islands in the Stream” sau „The Old Man and the Sea”.


Citește mai mult...

Lipanul de la Apahida

Collection1
A fost odată ca niciodată... pe vremea aceea lipanul putea fi întâlnit la altitudini de 300 de metri, iar în amonte, la numai câțiva zeci de kilometri, găseai păstrăvi. Muzeul Zoologic Cluj deținea (cf. P. Bănărescu, 1968) un lipan pescuit la sfârșitul secolului XIX pe Someșul Mic în zona localității Apahida, 15 km în aval de Cluj. Din alte surse sunt confirmate zone similare de răspândire a lipanului la altitudini mici: pe Argeș până la conflența cu Vâlsanul, de asemenea pe Bistrița, Suceava sau Moldova.

La începutul anilor '60 se constată fenomenul retragerii în amonte a salmonidelor, în paralel cu urcarea peștilor albi din zona de câmpie și de deal. Înainte de începerea construcțiilor hidroenergetice de pe Someșul Mic,
Lipanul de la Apahida mai putea fi întâlnit în zona Florești, circa 28 de km în amonte, confratele lui de pe Argeș urcase 30 de km în amonte de confluența cu Vâlsanul, iar pe Bistrița până la Iacobeni și pe Dorna până la Floreni lipanul aproape dispăruse, locul acestuia fiind luat de scobar. Retragerea salmonidelor în amonte era sinonimă cu restrângerea ariei lor de răspândire, deoarece doar limita din aval a zonei salmonidelor urca, în timp ce limita superioară se menținea. Lipanii nu urcau în zonele de rîu unde înainte trăiau doar păstrăvii, și nici aceștia din urmă nu puteau fi întâlniți dincolo de limita superioară a zonei lor.


Citește mai mult...

Prima muscă sau A pescuit Traian în Dacia?

Herculane_mic
Am aflat din auzite despre un mod de a prinde pește de acest fel în”... regiunea Băilor Herculane. Valea Cernei este bogată în scobari ce trăiesc pe fundul apelor reci, limpezi și cu patul tare. Adesea putem observa pe suprafața pietrelor acoperite cu alge unele mici zone pătrate, de mărimea deschizăturii gurii scobarului, de unde acestea au fost efectiv rase. Scobarii au o conformație specială a gurii și a maxilarelor ce le permite să apuce algele și să le reteze foarte aproape de suprafața pe care acestea au crescut. Un astfel de tip de hrană este important atât pentru valoarea nutritivă intrinsecă, dar mai ales pentru diferitele micro-organisme, viermișori și insecte prezente pe filamentele algelor. Vara, localnicii din zonă recoltează de pe pietre algele pe care le usucă la umbră și în curent de aer ușor. Din lunile de iarnă și până la începutul primăverii, când pietrele sunt curate, pescarii folosesc aceste alge uscate. Ele sunt prinse în mici smocuri de tija cârligului și sunt folosite ca momeală. Deși este puțin cunoscută și practicată, cele mai bune rezultate la prinderea scobarului în această perioadă sunt obținute prin metoda prezentată mai sus.


Citește mai mult...