Conclavul FIPS-Mouche, Lisabona 2013

Lisboa

Lisboa é praça de armas, Coimbra dos estudantes, Porto dos mercadores, Vila Real dos amantes.


La sfârșitul lunii aprilie a avut loc la Lisabona congresul anual FIPS-Mouche. Deși unele semnale indicau că invitații se vor repezi să pună mâna pe armele de care se face vorbire în proverb, întâlnirea a fost mai mult decât liniștită. Atât de liniștită încât pe site-ul oficial FIPS-Mouche nici nu s-a publicat raportul final, însă concluziile sunt cunoscute și comentate de vreo lună și jumătate. Voi vorbi pe scurt despre câteva dintre acestea...

Campionatul Mondial din 2014 se va ține în Cehia și nu în Belgia, așa cum se hotărâse din 2011.

Belgienii au pus mâna pe arme cu mult înainte de Lisabona. De această dată tradiționala prietenie dintre flamanzi și valoni, împletită cu mari orgolii personale, a condus la anularea organizării Campionatului Mondial, câștigată cu greu. Spun cu greu, deoarece Belgia s-a calificat pentru ediția din 2014 doar cu manșe pe râu, lacuri pentru acest nivel competițional neexistând în tot regatul. Așadar, fostul și actualul Președinte al FIPS Mouche, belgianul Paul Vekemans, a fost înștiințat că nu se mai organizează nimic în Belgia, iar la Lisabona s-a hotărât desfășurarea competiției în Cehia. Următoarele Mondiale sunt programate în Bosnia și Herțegovina în 2015 și Statele Unite în 2016.

În afară de competiții pentru tineret (14-18 ani) și seniori (+18 ani) s-a stabilit organizarea de competiții master pentru persoane de +50 de ani. Putem spune Oldies but Goldies, iar primul campionat de acest gen se va desfășura în 2014, în Chile, în regiunea Aysén, zonă a cărei frumusețe face desuet orice comentariu. De asemenea, Chile, alături de Mongolia și Letonia sunt noii membri ai FIPS-Mouche.

Un pătuț al lui Procust a fost adoptat pentru muștele folosite în competiții:
Dacă pescarul folosește mai mult de o muscă:

  • lungimea cârligelor nu trebuie să fie mai mare de 20 de mm, iar diametrul să nu depășească 5 mm;
  • dacă este folosit un cârlig mai mare de 20 de mm, diametrul muștei nu trebuie să depășească 3 mm.
Dacă pescarul folosește o singură muscă, cârligul nu trebuie să depășească 40 de mm.

Șablonul acesta pare să fie o dedicație specială pentru unii dintre muscarii italieni, ce au folosit în competiții nimfe cu care puteau să-ți/să-și spargă capul. Gurile rele zic că au fost destul de prinzătoare în condițiile unei ape colorate, tulburi, însă colegii lor de competiție, printre care și cehi, s-au indignat, bineînțeles din motive etice și nicidecum din cauza punctelor câștigate. :D

Și astfel ajungem la problemele ce apar constant și sunt dezbătute aprins în cadrul fiecărei reuniuni a FIPS-Mouche. Lungimea leaderului și numărul de nimfe par a constitui locul comun de dispute între conservatori și progresiști.

Dacă este etic pescuitul la nimfă, este o problemă ce apare din 1910, odată cu publicarea cărții lui Skues, Minor Tactics of the Chalk Stream, iar răspunsul este cu atât mai puțin clar astăzi când se pescuiește cu nimfe a căror masă poate fi măsurată în grame. S-a ajuns ușor la situația prezentă în care șnurul nu mai este necesar, folosindu-se în locul acestuia un nailon lung, înfășurat direct pe mulinetă, nimfele putând fi lansate și cu mâna. (Pentru a se mai păstra din vechea semnificație a acestui sport, se folosește uneori termenul de leader francez pentru a denumi acest nailon foarte lung. Este adevărat că există stilul de pescuit la muscă cu un leader foarte lung, denumit francez, însă acesta presupune folosirea șnurului și arată cu totul altfel.)

Pescarii cehi și-au însușit paternitatea stilului cu trei nimfe și l-au promovat în ultimele decenii până la saturație. Fiind eficient, dar mai ales profitabil, orice încercare de a pune în discuție chiar și cele mai mici aspecte ale acestui stil, laolaltă cu variațiile sale, este urmată de țipete din Boemia, Moravia sau Silezia. Deși este celebru râul Moldava din Cehia, unde se pescuiește doar cu o singură muscă, urlete cutremurătoare s-au auzit în anii trecuți, când s-a pus în discuție micșorarea numărului de 3 muște, însă, până la final, trio-ul a rămas complet.

Cehii au ascuțit cu sârg săbiile înainte de congresul de la Lisabona. Au făcând referiri la descărcarea de gestiune pentru anul trecut, venituri, dar mai ales cheltuieli, au discutat pe larg despre cvorum și reprezentarea din comitetul director, au criticat majoritatea propunerilor tehnice făcute de ceilalți. Dar, așa cum am spus, la congres a fost liniște. A fost liniște pentru că s-a ridicat interdicția cehului Martin Musil de a participa la evenimentele organizate de FIPS-Mouche, Campionatul Mondial din 2014 va avea loc în Cehia, iar liderul a fost scurtat doar la două lungimi de lansetă. Și Statele Unite, tot din tabăra progresistă, au fost mulțumite cu organizarea Campionatului Mondial de Tineret în 2015 și seniori în 2016.

Cele de mai sus au compensat tristețea adoptării hotârârilor privind lungimea leaderului la maximum două lungimi de lansetă, a conectoarelor dintre lider și șnur ce nu trebuie să fie mai mari de 10 cm, precum și referirile la distanța minimă de 30 de cm dintre nodurile unui leader sau absența greutăților atașate acestuia (de exemplu, nodurile de pe leader realizate din centimetru în centimetru, date cu flotant, constituiau indicatoare foarte eficiente...)

Conservatorii au fost satisfăcuți cu reglementările de mai sus. Au avut și ei propuneri dragi, precum liderul de 1,5 ori lungimea lansetei, o singură muscă pe râu sau limitarea clasei șnururilor nu mai jos de #3 AFTM, însă acestea nu au trecut.

La încheierea lucrărilor, a fost reales Paul Vekemans în funcția de președinte și Mario Podmanik ca vice-președinte. Borut Jerše a devenit cel de-al doilea vice-președinte, în defavoarea candidatului ceh, iar Ilka Pirrinen este noul secretar general.

Cu siguranță ca aceste dispute vor continua și în viitor. Dar este mai mult decât evident că reprezentanții celor două tabere știu foarte bine că noile tehnici și stiluri (deviante sau revoluționare, depide în ce tabără te situezi) sunt în foarte mare măsură și consecințe ale modificării ecosistemelor râurilor. Comportamentul peștilor s-a schimbat semnificativ în ultimele decenii ca urmare a agresiunii exercitate de agricultură, de dezvoltarea industrială, de poluare, de modificările climei, de speciile invazive, de creșterea numărului de pescari șamd. Dar care pești?! Cei reproduși artificial, cei crescuți până la o anumită vârstă cu peleți, speciile noi introduse și aclimatizate, speciile hibride rezistente la diversele boli?! Sau cei care se reped la muștele uscate târâte la propriu și cu ceva viteză pe suprafața apei, ajutându-te să câștigi astfel concursuri internaționale?!

Cei de acolo știau foarte bine aceste lucruri, cât și multe altele. Însă e mai ușor să negociezi efectele. Să măsori leaderi, cârlige și noduri, să anunți organizatori de campionate, să suspenzi și să revoci suspendări. Pentru că dacă cineva dorea să se ocupe măcar de unele dintre problemele reale cu care se confruntă pescuitul la muscă, atunci cu siguranță își aducea aminte că Lisboa é praça de armas.