Plopul din Valdepiélago

valdepielago_01

Dacă treci prin mica localitate Valdepiélago din Munții Cantabrici, este imposibil să nu remarci plopul enorm ce crește lângă apă, în apropierea unui pod de piatră construit în perioada medievală. Mult mai curioasă este istoria acestui copac despre care se spune că are câteva secole: un braconier s-a salvat de la înec agățându-se în ultimul moment de o crenguță pe care a replantat-o aici, aceasta devenind arborele solitar și maiestuos ce-l putem vedea astăzi pe malul râului Curueño.


Povestea, deschisă la numeroase interpretări, dimpreună cu înălțimea, forma, vârsta și faptul că e singurul plop din acel loc, adaugă note simbolice și de mister celebrului arbore din Valdepiélago.

În timp ce căutam mai multe detalii, am aflat că la 10 km în aval, zonă unde numeroși plopi străjuiesc râul, există unul mai mare și mai bătrân, despre care se spune că are peste 400 de ani! Alt braconier??? - Nu, acesta nu are poveste.

Intenționam să scriu despre plopul din Valdepiélago, despre posibile interpretări ale istoriei sale și tradiția pescuitului la muscă din acea regiune, însă, când găsești un copac la fel de spectaculos, nu mai departe de 10 km, subiectul se modifică, apar alte întrebări: Râul e lung, mai există și alții? E o tradiție a zonei ca fiecare așezare să aibă un arbore multisecular? Mai sunt și alte legende?… Pleci după povești pescărești și ajungi la probleme de etnografie și de estimare a vârstei copacilor...

Dar, cu puțin noroc în documentare, găsești trimiteri la două legi din secolul al XVII-lea. Conștienți de protecția pe care o asigură luncile împotriva inundațiilor și de rolul pe care-l joacă arborii în stabilizarea albiei râurilor și în menținerea calității apei, protejarea vegetației de pe malurile apelor curgătoare era în atenția legiuitorilor locali din León în urmă cu 400 de ani. Astfel, în Ordonanțele de la Calamocos din 1683 se prevede că „nici un localnic nu va tăia arinii care sunt în lunca râului”, iar în cele de la Valle de La Valduerna din 1676 se arată că „nici un localnic și nici o altă persoană nu poate să recolteze de pe malurile apei lemn de arin și nici de alt tip, pentru că dacă e prins cu mănunchiuri de arin sau de salcie, pedeapsa e să plătească o jumătate de vadră de vin”.

...Tradiția zonei era să nu tai copacii de pe malul râului, iar unii dintre ei vor ajunge și la 400 de ani...

valdepielago_04