„Nu s-a întîmplat nimic...” - Oare?!

secuieu2016_mic
Septembrie 2016 este ultima lună în care Secuieul va mai fi o apă cu pești. Lovitura finală este amputerea râului pe o lungime de 6 km. Apa va începe să curgă prin conducta noii microhidrocentrale situată la confluența cu Gurghiul, albia se va transforma într-o serie de mici băltoace colmatate. Câteva salmonide vor mai încerca probabil să urce și în această toamnă pentru a depune icre... malchance!

De-a lungul Secuieului vedeai tăblițe pe care scria „Pescuitul interzis! Zonă de protecție și refacere.” Mai lipsea un rând „Permisă construirea de microhidrocentrale”. Dar unii l-au completat prin semnăturile și avizele emise de instituțiile responsabile, plus câțiva specialiști cocliți de foame. Lucrările au început în această primăvară cu rapiditate și în deplină discreție. Probabil că și în legalitate, pentru că din toate aprobările transpar sforțările de a evidenția respectarea procedurilor. Un sofism grețos ai cărui autori nici măcar nu au avut bunul simț de a scrie corect denumirea acestei ape.

Am reușit să distrugem una dintre cele mai frumoase ape, cu o semnificativă relevanță culturală. Nu mă așteptam la notorietatea sau la programele de protecție ale râurilor din North Devon, urmare a cărților Tarka the Otter și Sallar the Salmon semnate de Henry Williamson. Speram însă ca scrierile lui Ionel Pop să fie suficiente pentru a ne face să ne apropiem de Secuieu cu o minimă deferență.



Citește mai mult...