Următoarea mare sărbătoare...

reviteaioan2017_02

- Când mă înveți să leg muște?
- Du-te de aici!

De fiecare dată când îl vedea pe malul apei, Ioan se ținea scai de domnul Trandafir. Pentru copilul de 5 ani, acesta era secretul prin care putea deveni pescar. Dăduse la râmă sau scorobete, dar acum era altceva... Urmărea fascinat, din spatele domnului Trandafir, jocul imitațiilor colorate pe apă, tresărea la fiecare atac al peștilor, emoțiile îi tăiau răsuflarea la arcuirea și tremurul bățului de alun. Într-una dintre zile a stat însă prea aproape și, la o lansare neatentă, una dintre muștele de pe șir i s-a înfipt în pomete. Domnul Trandafir a luat repede briceagul cu prăsele în formă de pește, a tăiat corpul muștei și a scos cârligul în sensul în care intrase. S-a uitat atent, totul era în regulă. Amândoi erau speriați...

- Ce vrei, mă?!?!
- Să mă înveți să leg muște…
- Vino la mine când e următoarea mare sărbătoare.

Primul lucru pe care l-a făcut Ioan când a intrat în casă a fost să se ducă la calendarul bisericesc prins pe perete.

- Bunico, când e următoarea mare sărbătoare?
- Cum adică următoarea mare sărbătoare?!
- Câte zile mai sunt până la următoarea mare sărbătoare?

Se întâmpla în anii ‘50, imediat după Paște. De Înălțare, Ioan lega primele muște acasă la domnul Trandafir:
- Mă, tu o să ajungi pescar mare!

reviteaioan2017_01

Pe Ioan Revitea l-am întâlnit pe Râul Mare, mai jos de fosta colonie Tomeasa. Portbagajul mașinii era plin de cutii în care erau frumos aranjate o mulțime de gheme și bucăți din pulovere de cele mai variate culori și nuanțe, iar în câteva plicuri vedeai diverse pene ale vestitului cocoș de Retezat.

Mi-a vorbit cu bucurie și pasiune despre muștele din această zonă, unele cu denumiri dintre cele mai pitorești, despre cum se leagă, felul în care se așează pana pentru ca abdomenul imitației să rămână vizibil, despre cum sunt prezentate și conduse pe apă în funcție de vreme și anotimp.

reviteaioan2017_03

Sunt modele transmise din generație în generație sau creații proprii testate și modificate timp de ani de zile. Zmeurica, molia albă, furnica de pădure, scorobetele copt… la o primă vedere par mari, lipsite de finețe, monotone, fixate parcă dintotdeauna pe șirul din nailon mult prea gros, pescuite după un rețetar rigid. Departe însă de a fi așa, după ce-i asculți pe cei care le utilizează: sunt imitații ce au un corespondent precis în lumea insectelor, legate după observarea diferitelor specii prezente în acea zonă sau a perioadelor de zbor. Stau dovadă grămezile de gheme și tricoturi, nenumăratele încercări pe care le fac în a alege cea mai potrivită culoare a corpului, felul în care se modifică în contact cu apa, măsura în care devine translucidă, mulțimea de însușiri pe care trebuie să le aibă pana. Povești, cutume, inovații, secrete, iscodiri reciproce... mica lume a celor care mai pescuiesc astăzi cu șirul pare plină de viață.

- Cel mai mult pește dintre toate apele de aici era pe Râul Mare. Acum.... În acea zi nu prinsese nimic, nu avusese nici măcar un atac. Apa era scăzută, aproape că băltea după vara caniculară și primăvara săracă în precipitații. Din baraj nu venea nimic, debitul era format din micile pârâuri ce au rămas necaptate. A plecat să pescuiască la staționar pe lacurile din aval.

reviteaioan2017_04



***

PS: Șirul de muște are povestea și lumea sa proprie, veche de secole, fiind folosit cu mult înainte de a fi menționat în manuscrisele medievale.

reviteaiona2017_16

Sărbătoarea cocoșului de León, La Vecilla - martie 2018


reviteaiona2017_12

La Vecilla - martie 2018

Emilio Fernández Román argumentează în „Los orígenes de la pesca con mosca y el Camino de Santiago” că răspândirea pescuitului cu șirul în Europa s-a datorat cunoscutului Camino de Santiago, Compostela fiind unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru creștini, alături de Roma și Ierusalim. Parcurs de credincioșii din toată Europa începând din secolul al IX-lea, Drumul Sfântului Iacob intersectează râurile din nordul Spaniei, bogate în păstrăvi și somon, ce erau descrise detaliat în Codex Calixtino (ante 1124), fiind o importantă sursă de apă și hrană. Astfel au putut fi observați pescarii locali care foloseau șirul de muște, stil originar din regiunea Leon, care a fost adoptat ulterior de alte comunități din Europa, fiind practicat și astăzi în variatele sale forme.

reviteaiona2017_13

La Vecilla - martie 2018

reviteaiona2017_02

La Vecilla - martie 2018


Nu se știe precis cum și când a fost adoptat pescuitul cu șirul în unele zone din Transilvania, însă e menționat în istorii orale cu mai bine de un secol și jumătate în urmă. În prezent el încalcă prevederea din legea pescuitului referitoare la numărul maxim de cârlige ce pot fi folosite pe apele din zona montană, deoarece, în viziunea celor care au scris legea, limitarea numărului de cârlige este soluția pentru
protecția și conservarea resurselor acvatice vii. Este una dintre cauzele ce contribuie la marginalizarea, izolarea și dispariția accentuată a acestui mod de a pescui; dar nu e singura…

reviteaiona2017_11

La Vecilla - martie 2018


reviteaiona2017_18

La Vecilla - martie 2018


Acolo unde pescuitul cu șirul este recunoscut ca tradiție – în Pirinei, Cantabrici sau Alpi - legislația prevede pentru protecția peștilor obligativitatea C&R și folosirea cârligelor fără spin, iar în ceea ce privește numărul cârligelor, acesta este limitat la 5, 7 sau nu este specificat, în funcție de zonă. Cu toate că au loc concursuri de pescuit exclusiv cu șirul de muște, iar unele autorități locale organizează evenimente de promovare, numărul practicanților scade dramatic.


- Care este explicația? Pentru protecția peștilor? l-am întrebat pe un pescar spaniol, gândindu-mă la cele două cârlige de la noi și presupunând că practicanții occidentali ai muscăritului doresc să exercite o presiune mai mică asupra râului și a peștilor.
- Nu, aici oricum nu se rețin peștii, doar că lumea pescuiește acum la nimfă pentru că se prinde mai mult.

reviteaiona2017_00

La Vecilla - martie 2018


reviteaiona2017_07

La Vecilla - martie 2018